INTRAREA ÎN SCLAVAGISM

Guvernanţii se laudă că, prin aplicarea noului Cod al Muncii, au scos din sclavagism 78.000 de români care munceau „la negru“. Noi spunem că, prin măsurile luate în ultimii ani, dimpotrivă, România intră în sclavagism. Ce altceva decît sclavi sînt milioanele de români care abia îşi duc zilele de azi, pe mîine? Ce viaţă normală pot să ducă românii, care au ajuns să scormonească prin gunoaie? Ce perspective mai au bolnavii cronici, cărora li s-a luat chiar şansa de a ajunge la porţile unui spital? Trăim ca în vremuri de mult apuse şi condamnate de Istorie. Oamenii îşi pun vacile la jug pentru a-şi ara sfoara de pămînt pe care o mai au, încă mai sînt localităţi neelectrificate, au reapărut bordeiele, în care locuiesc amărîţii scoşi din case pentru că nu au avut bani să-şi plătească ratele la bănci şi dările la stat. Cu siguranţă, aşa ceva se numeşte sclavagism. Primul-ministru zice că munca „la negru“ a fost eradicată, iar patronii s-au grăbit să le facă forme în regulă celor care ar fi fost prinşi în aşa-zisa economie subterană. Nu li s-a făcut, săracii, nici un fel de forme legale. Ei au fost, pur şi simplu, daţi afară, pentru că aşa-zişii patroni nu-i mai pot plăti, fiind ei înşişi sufocaţi pînă peste cap de mizeria acestor vremuri. Încercînd să se apere de acuza colegilor săi, cum că ar fi „omul mogulilor“, Vasile Blaga spune că atunci cînd PSD urmărea destructurarea PDL, adică prin anii 2001-2004, la sediul din Aleea Modrogan se aflau doar vreo 5-6 oameni şi cîinele Vasile. Pe acesta din urmă îl regretă, în primul rînd, fostul ministru de Interne, pentru că n-a mai apucat „să-şi scrie memoriile, fiindcă avea ce spune“. Cam aşa merg toate în această ţară. Aproape nimeni n-are curaj să scoată o vorbă în slujba adevărului. Dacă eşti la Putere, îţi permiţi să-i prosteşti pe toţi în faţă, făcînd din alb negru şi invers, trîmbiţînd ieşirea din sclavagism, cînd întoarcerea în timp este mai mult decît evidentă. Dacă tot a rezolvat actuala guvernare problema economiei subterane, cum se face că, în timp ce la nivelul UE media acesteia a coborît de la 22,6% în 2003 la 20,5% în 2008, în timp ce în România ea figurează cu 30%? În condiţiile în care viaţa însăşi are nevoie de oxigen, nu poţi depăşi criza cu măsuri fiscale şi cu taxe aberante, cu ameninţări sinistre la adresa unor oameni care abia supravieţuiesc. Cei de la Putere nu ştiu să vorbească decît de amenzi mari, cuprinse între 5.000 şi 10.000 de lei noi, pentru, să zicem, companiile de stat care nu respectă nivelul indicatorilor tehnico-financiari stabiliţi. Mai mult, li se pare o bravură faptul că în fruntea companiilor de stat ar putea veni manageri din afara ţării. Bine că avem bani de aruncat pe lefurile străinilor, după ce am parazitat toate instituţiile statului, economia, finanţele şi deconcentratele cu indivizi care nu s-au condus în viaţa lor nici pe ei înşişi, figuri stranii, cărora le citeşti incompetenţa pe faţă. Spre deosebire de situaţia din Uniunea Europeană, nenorocirea este că la noi economia neagră şi corupţia merg mînă în mînă. Nu amărîtul de vînzător de tarabă prăvăleşte România în prăpastie, ci mafioţii care au furat din această ţară, de mai bine de două decenii, tot ce s-a putut fura. Nu din economia privată s-au îmbogăţit ei, ci din afacerile cu statul şi, mai ales, din marile privatizări oneroase: Petrom, ALRO Slatina, Rodipet, Romcim, Petromidia şi altele. Să vedeţi sclavi în toată regula după ce vor pune mîna şi arabii pe mari loturi de teren agricol, din puţinul cît a mai rămas într-o ţară care ar fi putut să hrănească de vreo 4 ori mai mulţi oameni decît populaţia ei actuală. Ne mai şi mîndrim cu asta. După ce s-a îmbuibat bine cu berbecuţi şi cu kebab, un aşa-zis demnitar, care s-a strecurat printre gloanţele din Orientul Mijlociu, este mîndru, nevoie mare, de faptul că investitorii arabi doresc să cumpere terenuri agricole în ţara noastră, şi nu oricum, ci de la 2.000 la 5.000 de hectare. Arabii n-au nici o vină. Cum nu ei sînt responsabili pentru miile de oameni care cad seceraţi în numele unor idealuri iluzorii. Ei, însă, sînt oameni practici, buni negustori şi reperează imediat terenul slab. Trăim să vedem pe pămîntul românesc nu numai arendaşi şi ciocoi autohtoni, ci şi adevăraţi stăpîni de sclavi şi feudali, pe care numai noi, în inconştienţa noastră, îi aducem de te miri unde, pentru a-i îmbogăţi peste noapte în această ţară săracă, pierdută în timp...

DUMITRU AVRAM

Share |

Articol vizualizat de 4344 ori

10 Mai 2011