EXEMPLUL GRECESC

Oricîte furtuni stîrneşte Grecia în această perioadă, trebuie să recunoaştem că ea poate constitui şi un exemplu. Anunţarea demisiei premierului Georgios Papandreou şi a formării unui guvern de uniune naţională reprezintă un prim pas spre reconcilierea cu poporul elen, care se simte trădat atît de autorităţile de la Atena, cît şi de Marea Finanţă internaţională. De asemenea, convenirea, pentru data de 19 februarie 2012, a organizării alegerilor anticipate este o altă ştire dătătoare de speranţe. Politicienii greci au trecut peste aceste orgolii, sub presiunea milioanelor de oameni care au ieşit în stradă să-şi ceară drepturile. Dovadă că, acolo, asemenea mişcări de protest au şi efectul scontat, spre deosebire de ceea ce se întîmplă în România. Nu mai vorbim de amplitudinea acestor demonstraţii, care paralizează orice activitate economică. În fond, ăsta este şi rolul sindicatelor şi al unor asemenea mitinguri  să ajungă la împlinirea obiectivelor pe care şi le propun. În plus, pe greci îi paşte mai ales pericolul de a-şi vinde insulele. Românii luptă pentru viaţă, pentru supravieţuirea de pe o zi pe alta. Grecii sînt nemulţumiţi că nu li se mai dă al 14-lea salariu, că pensiile de cca. 1.500 de euro pe lună le sînt blocate, că se desfiinţează locuri de muncă, deşi ajutoarele de şomaj nu sînt o problemă. Ce se întîmplă la noi în acest timp? Am luat 20 de miliarde de euro de la FMI pentru a crea locuri de muncă, dar le-am luat degeaba. Abia reuşim să ocupăm jumătate din populaţia aptă de lucru. Niciodată nu şi-au dorit mai mult ca acum românii un loc de muncă. Oamenii nu au de lucru nu pentru că nu vor să muncească, ci pentru că nu au unde. Fără producţie nu există nici consum, nici export, nici ieşire din criză. Numărul de salariaţi a ajuns, în luna august a acestui an, la aproape 4,2 milioane, fiind cu peste 630.000 mai mic decît la începutul acestei crize. Nicicînd nu am avut atît de puţini salariaţi în ultima jumătate de secol. România are nevoie de locuri de muncă, şi de locuri de muncă bine plătite. Cu banii de la FMI, Guvernul ar fi trebuit, pînă acum, să creeze asemenea slujbe, care să aducă valoare adăugată în economie. Vorba cuiva: după ce am reuşit să ieşim din comunism“, după mari eforturi, nu reuşim să facem nici măcar ce au făcut cei de dinainte de 1989: să dăm de lucru la oameni. Raportul dintre numărul total de persoane apte de muncă şi numărul de angajaţi care lucrează legal a fost de 58,8% în trimestrul II al acestui an, ceea ce înseamnă că numai jumătate din populaţia activă a ţării lucrează cu forme legale. Este adevărat, 1,7 milioane de persoane sînt estimate a lucra la negru, ceea ce este deplin explicabil în condiţiile marilor dificultăţi pe care le întîmpină orice angajator, din cauza taxelor şi impozitelor mai mult decît împovărătoare. Nu mai vorbim de faptul că şi investitorii străini, pe care ne-am pus atîta bază, fug în cea mai mare viteză de economia românească. Şi pentru că am vorbit de exemplul grec, un document extraordinar, elaborat de Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoze a Greciei, îţi taie, pur şi simplu, răsuflarea. Fiecare grec a primit personal acest mesaj. Biserica Ortodoxă greacă se separă financiar de stat şi critică marea corupţie, care a adus ţara în pragul dezastrului. Critică lipsa de patriotism a guvernanţilor, care au devenit subordonaţii Marii Finanţe internaţionale. Unde este vocea Bisericii Ortodoxe Române, care ar trebui să fie de partea credincioşilor, majoritatea dintre ei săraci şi lipsiţi de orice speranţă? Ce face Biserica Ortodoxă s-a văzut, din păcate, la Sibiu, unde n-a ştiut cum să se mai gudure prin preajma şefului statului. Vocea Bisericii este ca şi inexistentă atunci cînd e vorba de marile probleme ale ţării. Biserica este singurul organism care poate să stea nemijlocit alături de om şi să-l sprijine, se arată în documentul elaborat de Sfîntul Sinod de la Atena. Toţi reprezentăm Biserica şi în aceasta constă puterea ei. La unitatea dintre păstor şi popor ţintesc negustorii de popoare şi încearcă să o submineze. Biserica nu se opune guvernării, ci acelora care, exploatînd guvernarea şi ascunzîndu-se în spatele puterii, lucrează pentru a-l priva pe omul simplu de speranţă“. Cam în aceşti termeni gîndeşte Biserica Ortodoxă greacă. Aduceţi-vă aminte, mai spune ea, că, pentru mulţi specialişti în economie, prezenta criză este una fabricată, este o criză care urmăreşte controlul mondial de către puteri care nu sînt iubitoare de oameni“. În faţa unor asemenea luări de poziţie, Georgios Papandreou n-avea cum să mai reziste. Noul guvern va fi, cu siguranţă, unul agreat de Biserică şi, ca atare, de însuşi poporul elen... Încet-încet, marile familii care au condus, pe rînd şi discreţionar, Grecia - Papandreou, Karamanlis, Samaras - părăsesc scena Istoriei...
DUMITRU AVRAM

sursa:Ziarul Tricolorul

Share |

Articol vizualizat de 1657 ori

08 Noi 2011