Editorial
Epistolă scrisă cu cerneala ochilor Decanul scriitorilor hunedoreni, hărţuit de directorul S.R. Alianz-Ţiriac
Eu, decanul de vîrstă al scriitorilor hunedoreni, Irimie Străuţ, Cetăţean de Onoare al Municipiului Deva, membru al mai multor uniuni, societăţi, asociaţii sau ligi ale scriitorilor din ţară şi străinătate, sînt hărţuit de cca. o lună şi jumătate de directorul Alianz-Ţiriac, proprietar al unui apartament situat la etajul inferior (parter) celui în care locuiesc. Sînt un om care suferă de mai multe afecţiuni grave, care-mi periclitează viaţa. Dl. director al societăţii amintite, Marius Barabaş, una şi aceeaşi persoană cu proprietarul apartamentului de la parter, a inventat un motiv să mă hărţuiască şi să mă escrocheze, trimiţându-mi o somaţie, înregistrată la data de 16 mai 2011, într-un stil ameninţător, pentru a mă prezenta la sediul societăţii sale, la data de... 15 mai 2011, deci cu o zi înainte, duminica, la ora 11, „în scopul de a încerca, prin intermediul consilierii directe, să rezolvăm pretenţiile noastre împotriva dumneavoastră privind plata sumei de 374,10 lei“. (Scuzaţi formularea agramată a d-lui Barabaş, avînd în vedere că probabil este vorba de un membru UDMR.)
Această propunere m-a amuzat la început, luînd-o ca pe o glumă proastă, dacă n-ar fi fost însoţită de precizarea că aş fi inundat (?!) apartamentul de la parter-demisol, cu aproape 3 (trei) ani în urmă, la data de 19 septembrie 2009, ca urmare a scurgerii de apă din apartamentul superior (apartamentul nr. 5!), somaţia neavînd alte precizări (cum şi de cine a fost evaluată paguba, în faţa căror martori, în faţa celui care a produs-o etc., urmată de un Proces Verbal sau vreun alt act de constatare, cu semnăturile celor implicaţi). Nu am luat-o decât formal în considerare, facîndu-i o vizită (de curtoazie, mai mult) vecinului meu, proprietar şi director foarte, foarte bine remunerat de societatea pe care o păstoreşte. Acesta n-a catadicsit să-mi explice de ce îmi pretinde să-i plătesc pentru o presupusă inundaţie, printr-o „scurgere“ pe lîngă ţeava de apă caldă, petrecută cu aproape 3 ani în urmă, evaluată (de cine?) la o sumă incredibilă, cam un sfert din pensia mea!
Era exact în timpul Zilelor Maghiarilor din judeţul Hunedoara, la două zile după participarea mea la o Conferinţă de Presă cu dl. Kelemen Hunor, preşedintele UDMR, şi cu Iuliu Winkler. Cu acest prilej, am pus o întrebare „incomodă“ înalţilor demnitari, despre gestul intolerabil de sfidare a românilor cu spînzurarea simbolică a eroului nostru naţional, Avram Iancu, de către un nebun, întrebîndu-i de ce secuii, aceşti falşi unguri, au fost în Istorie mai sîngeroşi decît maghiarii autentici. Răspunsul a fost evaziv, din partea d-lui Winkler (căruia tocmai i-am oferit un autograf, pe ultima mea carte - a doua – tradusă în maghiară, apărută de Paşti la Editura „Dacia XXI“ din Cluj-Napoca), cerîndu-mi o probă în legătură cu această acuzaţie, fapt pe care i l-am şi oferit pe loc. Este vorba de un document de la Arhivele Judeţului Hunedoara, semnat de un funcţionar austriac (deci un martor independent), în care se arăta că numai în satul părinţilor mei - Străuţi de Jos - în 1849 revoluţionarii maghiari au omorît cu brutalitate 15 săteni, printre care şi doi copii de 10 ani, cei mai înverşunaţi dintre ucigaşi fiind secuii.
Exact la o zi după ce am avut această întîlnire cam nepoliticoasă cu „înalţii“ demnitari români de etnie maghiară, Poşta mi-a adus la uşă o nouă „plăcintă“. Era aceeaşi somaţie din partea lui Marius Barabaş, cu acelaşi text, în care (cu agramatisme cu tot) mi se aducea la cunoştinţă că aş fi inundat apartamentul de la parter-demisol, din nou, în data de 18 aprilie 2011. O nouă scrisoare, cu acelaşi text, înregistrată sub nr. 1691/15 iunie 2011, cu aceeaşi invitaţie spre consiliere, la data de 5 iulie 2011, însă suma pe care aş fi datorat-o proprietarului-director Marius Barabaş a crescut spectaculos, de aproape 4 ori, de la 374,10 lei (ce precizie pe necunoscutul evaluator al pagubei, la calcul ieşindu-i şi 10 bani de plată!) la suma imensă de 1.371 lei.
Adevărat, spectaculoasă pretenţia Alianz-Ţiriac, în favoarea proprietarului-director, adică 1.371 lei ! Săracul multimilionar, cît de mult i-au crescut pretenţiile faţă de un biet pensionar, cu o pensie sub suma imputată (de cine, cînd, în ce act stipulată?), de 100 de ori mai mică decât venitul proprietarului – director! Este o adevărată escrocherie, un gest neruşinat al unui multimilionar hapsîn, lacom de a lua şi ultimul bănuţ din buzunarul unui octogenar, care doar pentru medicamente trebuie să cheltuiască aproape jumătate din pensie.
În încheiere, doar două vorbe directe hărţuitorului: domnule Barabaş, la primirea celei de-a doua somaţii am făcut un atac de panică, urmat de o criză de angină pectorală, foarte dureroasă, pe fond diabetic şi anxios depresiv (am un Certificat Medical, eliberat în ziua cînd mi-aţi trimis somaţia cu pricina). Dacă muream, cu ce te-ai mai fi ales? Poate eu nu sînt singurul om astfel ameninţat. De la alţii, mai slabi de înger, probabil v-aţi fi ales cu ceva bani, de care să vă bucuraţi pe nedrept. Urmează, oare, a treia somaţie, pe acelaşi cadru (text agramat), ca şi primele, după o săptămînă, o lună, un an, cu datele doar schimbate? Aştept!
N.B. Conform Regulamentului S.C. Alianz-Ţiriac, în Poliţa de Asigurare, la pag. 4/20, alin. 28, se arată că drepturile asiguratului de a ridica pretenţii faţă de asigurator privind plata despăgubirilor se stinge în termen de 2 ani. Deci...
IRIMIE STRĂUŢ






