Distrugerea şcolii româneşti

S-a vorbit mult despre starea deplorabilă în care se află învăţămîntul românesc. Nu de ieri, de azi, ci din momentul în care miniştrii Învăţămîntului, înregimentaţi politic, au vrut să „lase ceva în urma lor“, creînd confuzie şi degringoladă în sistem. Nu am merge, deocamdată, atît de departe, în sensul că respectivii au făcut parte dintr-un plan foarte bine articulat şi pe termen lung, din ciclul „Ţara te vrea prost, ca să votezi cu cine vrem noi!”, deşi teoria conspiraţiei nu trebuie exclusă din start. Prea multă vîlvă se face în urma rezultatelor de la BAC. Şi, oricît de nepotrivit ar fi personajul care joacă, temporar, rolul de ministru al Educaţiei, cu postul pe care îl deţine, nu credem că poate fi considerat drept unic vinovat al rezultatelor pe care absolvenţii celor 12 clase de liceu le-au obţinut la Bacalaureat în acest an. S-au scos doar la suprafaţă tarele unui sistem falimentar, parte integrantă a unui stat muribund, în care Politica, Economia, Sănătatea, Justiţia suferă de aceleaşi boli, incurabile, de cînd la Putere se rotesc, mereu, guvernanţii ultimilor 21 de ani: corupţie, incompetenţă şi rea-credinţă. Unii rîdeau de economia „planificată“ şi rolul statului (ca reprezentant al cetăţeanului, nu cel de tip mafiot, de azi) în economie. Printre altele, statul ar trebui să aibă rolul de a regla mecanismele fine care să asigure locuri de muncă pentru toţi cetăţenii săi, în funcţie de pregătirea profesională a fiecăruia, dar şi de necesităţile reale ale vremurilor pe care le trăim. A scoate, pe bandă rulantă, şomeri cu diplome de Bacalaureat sau de studii superioare nu s-a dovedit a fi soluţia pentru dezvoltarea unei economii de piaţă performante, aşa cum declarăm că ne dorim, ci doar un sistem de a vinde iluzii pe bani grei. Rezultatele actualului examen de Bacalaureat nu au dezvăluit decît o latură a faptului că analfabetismul devine o realitate pe cît de hidoasă, pe cît de inevitabilă, o întoarcere nefirească în trecut. Unii au declarat că de vină sînt „modelele“ promovate de presă în rîndul tinerilor. Copii de bani gata şi concubinele lor, pe care mass-media îi consideră personaje de succes. Adevărat, e greu să lupţi cu asemenea tip de promovare - şi nu consolează pe nimeni faptul că mare parte dintre aceştia sfîrşesc, mai devreme sau mai tîrziu, faliţi, în vreun centru de dezintoxicare, în urma unei supradoze, sau în şanţ, la volanul decapotabilei cu x cai putere. Indiferent de ce ne spun rating-urile care au pus stăpînire pe programele de Televiziune, sîntem convinşi că mulţi dintre noi ar dori să-i cunoască pe cei 65 de tineri care au luat Bacalaureatul cu nota 10. Sîntem convinşi că fiecare are poveşti de viaţă mult mai interesante decît Adelina, Moni, Sînzi şi alte pupeze din aşa-zisul show-biz. Deşi presa este acum profund inflamată de faptul că rezultatele Bac-ului românesc au făcut înconjurul lumii, avem convingerea că totul va rămîne o furtună într-un pahar cu apă în faţa poveştii de iubire a ex-Columbencei cu miliardarul chinez. Şi, chiar, cui foloseşte atîta carte?

RUXANDRA LUNGU

Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

Share |

Articol vizualizat de 3760 ori

08 Iul 2011