De ce se vrea Băsescu „moţ” peste cele 3 Puteri ale statului?

Traian Băsescu a luat-o razna de tot. Iată ce spunea el, recent, la Televiziunea Publică: „Oamenii ăştia trebuie să ştie două lucruri esenţiale. În primul rînd că ei sînt o Putere a statului. Sînt 3 Puteri: executivă, legislativă, judecătorească. Toate aceste 3 Puteri au în vîrf pe unul care se numeşte şeful statului. Nu-l pot împiedica pe şeful statului să-şi exprime puncte de vedere, cu atît mai mult cu cît reflectă corect nişte realităţi ale Justiţiei. M-am cam săturat de sensibilităţile lor excesive”.

În calitate de cetăţean al acestei ţări, mă grăbesc să-i amintesc preşedintelui că se înşeală amarnic: în Constituţia României nu există funcţia de şef al statului. Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Preşedintele României reprezintă Statul Român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. Parlamentul este organul reprezentativ suprem al Poporului Român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. Prevederile Legii fundamentale sînt clare.

De aceea, consider că preşedintele Traian Băsescu are mari probleme cu starea sa comportamentală. Dacă pînă acum s-a pretat la fel de fel de nebunii specifice, ca datul cu capul în faţa unui nefericit negustor arab, hăhăitul şi altele, de data asta lucrurile devin mai mult decît îngrijorătoare. Ieşind mereu pe canalele publice de presă şi răspunzînd unor întrebări dinainte aranjate, Traian Băsescu a făcut, de-a lungul mandatelor sale, atît de multe declaraţii deplasate, încît aceasta, legată de pretinsa sa calitate de conducător al Statului Român, a scăpat, pur şi simplu, atenţiei. Şi, totuşi, ea este extrem de periculoasă. Preşedintele Traian Basescu a recunoscut existenţa, în Statul constituţional român, a celor 3 Puteri fundamentale – legislativă, executivă şi judecătorească –, dar le-a negat, contrar Constituţiei, independenţa. Oare, de ce? Pentru că a afirmat că el, fiind conducătorul statului, cele 3 Puteri trebuie să i se supună. Şi că acest conducător al statului, adică el, este plasat deasupra celor 3 Puteri. Nu această dovadă a necunoaşterii Constituţiei mă intrigă, pentru că ne-am obişnuit cu ea, ci cu totul altceva. Şi anume dorinţa, pentru prima dată exprimată fără echivoc, de a fi conducătorul Statului Român. Aceasta ne întoarce la dictatură. E adevărat, o dictatură într-un stat care, organizat aşa cum a fost „organizat”, a eşuat. Şi se află la un pas de disoluţie. Asta cu „şeful statului” e din categoria clişeelor imbecile propagate de mass-media. Preşedintele nu e nici un şef, e o parte a Executivului, care are cîteva îndatoriri, rezumate în Art. 80 din Constituţie. Din păcate, prea puţini par să înţeleagă asta. Desigur că preşedintele poate avea puncte de vedere, poate să le exprime în calitate de şef al statului, în limitele prevăzute de Constituţie, desigur. Pe lîngă aceste puncte de vedere, el trebuie să aibă şi o viziune despre felul în care va merge Justiţia, cînd îl păstrează în funcţie pe actualul ministru, sau cum a mers Justiţia în timpul doamnei Monica Macovei. Nu a mers. Preşedintele Traian Băsescu găseşte repede vinovaţii pentru  orice nu merge în România, dar nu găseşte nimic rău în numirile miniştrilor, ale persoanelor cu funcţii de răspundere făcute de Guvernul marionetă portocaliu Băsescu – Boc. Traian Băsescu, în calitatea sa de preşedinte ales, nu găseşte nimic rău cînd Justiţia obedientă acţionează după dorinţele preşedintei Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, aceeaşi Justiţie care acoperă furtul de voturi, sau încearcă să protejeze personaje celebre. Numai un om îngîmfat şi incapabil să înţeleagă rostul lucrurilor poate să spună aşa ceva. Ce a declarat el este valabil doar în mintea lui avidă de putere. Serviciile americane spuneau despre Traian Băsescu că este un preşedinte bogat. El este văzut, în acelaşi timp, în lume ca un preşedinte slab şi tupeist. Un preşedinte care fixează noi repere ale neputinţei instituţionale. Tupeul şi încălcarea constantă a regulilor Statului de drept nu pot înlocui puterea. O pot doar caricaturiza. Reprezintă agonia unui regim putred. Nu a făcut nimic în viaţa lui, nu are nici un proiect care să-i poarte semnătura. Este o parodie de om. Totul la Băsescu este o mare cacealma politică. Americanii l-au instalat a doua oară în funcţia de preşedinte şi îi mai satisfac din cînd în cînd cîte-o dorinţă, să se simtă important; în rest, îl lasă să-şi vadă de whisky-ul lui. Pînă şi ei sînt sătui de acest individ. Americanii, după ce şi-au văzut atinse obiectivele, s-au plictisit de „paiaţa” Traian Basescu: un amestec de mitocanie, semi-doctism, arhaism balcanic şi comunism primitiv. Ei consideră că afişarea cu un astfel de personaj malefic pe scena politică mondială este, practic, echivalentă cu o sinucidere politică. Sfîrşitul domniei sale „aprige” se apropie de sfîrşit. Orice soluţie de îndreptare a ţării după regimul de tristă amintire Băsescu presupune ca în fruntea statului să fie instalată o personalitate cultă, un patriot adevărat, care să respecte Constituţia, mecanismele democratice, apreciată în ţară şi în străinătate. Acea personalitate nu poate fi altcineva decît dl. Corneliu Vadim Tudor, preşedintele PRM şi membru al Parlamentului European.

SILVIU CRĂESCU

Share |

Articol vizualizat de 4292 ori

17 Aug 2011