De ce nu atragem fonduri UE: statul nu vrea, privaţii nu pot

România a reuşit să acceseze doar 13,7% din cele aproape 20 miliarde de euro puse la dispoziţie de Uniunea Europeană. Numai în domeniul infrastructurii, ţara noastră are alocate fonduri de aproximativ 4,5 miliarde de euro. Proiectele aprobate nu valorează decît 63,3% din total, iar finanţarea acordată ajunge la doar 55,1%.

Chiar dacă România are la dispoziţie aproape 20 miliarde de euro din fondurile europene în perioada 2007-2010, ţara noastră a avut cel mai mic procent de absorbţie a acestor fonduri. Astfel, România a reuşit să atragă doar 13,7% din ele, faţă de Estonia şi Lituania, care au absorbit 34,7% şi, respectiv, 33,6% din bani. În privinţa proiectelor depuse, valoarea acestora s-ar fi ridicat la peste 180% din banii pe care i-am primit, în schimb, proiectele aprobate nu valorează decît 63,3%, iar finanţarea acordată ajunge la doar 55,1%. Spre exemplu, Polonia are aproape 182.000 de proiecte corecte depuse, în timp ce România - doar 16.800, aici fiind vorba numai de fonduri pentru instrumente structurale, nu şi de cele de pe agricultură. Este de semnalat faptul că majoritatea fondurilor europene au fost accesate pînă acum de instituţii ale statului: ministere, primării sau Consilii Judeţene. Cu toate acestea, absorbţia fondurilor europene rămîne foarte mică în raport cu banii puşi la dispoziţie.

Autorităţi pasive

Chiar dacă fondurile UE au fost puse la dispoziţia României încă din 2007, de abia anul acesta au fost organizate primele licitaţii pentru realizarea proiectelor susţinute din banii europeni. „Problema e că proiectele nu au fost cunoscute pînă anul acesta, cînd au fost organizate licitaţiile. Ca procedură, statul ar trebui să-şi finanţeze proiectele de pe piaţa financiar-bancară şi apoi să le deconteze la Bruxelles. Dar pînă acum nu s-a decontat nimic”, ne-a declarat Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR). Acesta este de părere că pentru transparentizarea proiectelor de finanţare cu bani europeni ar trebui constituit un sistem de auditare publică neutră internaţională, pentru a se vedea cum se cheltuiesc banii. „Statul ar putea lua bani de la BERD sau BEI cel puţin pentru proiectele de infrastructură, dar nu face acest lucru. Faptul că nu se accesează fonduri arată clar incapacitatea celor care au fost puşi să conducă astfel de proiecte”, conchide reprezentantul AOAR.

„Mişculaţiile” din sistem

Numai în domeniul infrastructurii, România are alocate fonduri de aproximativ 4,5 miliarde de euro din banii UE pentru a construi reţeaua europeană de drumuri. „S-au cheltuit foarte puţini bani din această sumă. Poate că nu au existat oameni pricepuţi pentru a accesa fondurile. Dar esenţa este alta. În România se preferă finanţările proprii pentru că există un control integral asupra banilor: plăteşti cînd vrei, pe cine vrei. Cu banii europeni nu mai poţi face mişculaţii, pentru că sînt controlaţi foarte strict”, ne-a declarat Radu Dinescu, reprezentantul Uniunii Naţionale a Transportatorilor Rutieri din România. Pe de altă parte, nici finanţarea din fonduri europene a IMM-urilor nu se simte prea bine. Motivul ar fi că firmele care doresc să aceeseze aceste fonduri nu au cofinanţare sau nu au garanţii convenabile, de aceea bancile refuză să le dea credite. „În sectorul agricol, de exemplu, proiectele pe acest segment sînt îngreunate de slaba posibilitate de cofinanţare. Şi cum toate proiectele trec prin sistemul bancar, mulţi agricultori care nu sînt eligibili sau nu au garanţii nu primesc linii de finanţare. De exemplu, anul trecut au fost anulate proiecte de 80 milioane de euro tocmai din aceste motive. În plus, la capitolul informare pe proiecte stăm foarte prost. Mulţi manageri din Ministerul Agriculturii traduc ghidurile şi procedurile foarte prost. O procedură se aplică în Dîmboviţa şi alta în Olt, şi asta derutează. În plus, personalul din Agenţii e insuficient acum, dupa disponibilizări”, ne-a declarat Ştefan Niculae, preşedintele Agrostar.

Plăţi efectuate: zero

Pe site-ul Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Sectorial ,,Creşterea Competitivităţii Economice” există o secţiune unde sînt publicate plăţile efectuate pe Axa I pentru împrumuturile nerambursabile din fondurile UE. Cu două excepţii, la capitolul „plăţi efectuate” suma afişată este zero. „Potrivit ultimelor rapoarte, trebuie făcută clar o diferenţă între cele 13,7% din proiectele care intră în plată şi plăţile efectuate în mod concret. Acestea din urmă sînt de sub 3%. Şi acest lucru se întîmplă din cauza faptului că nu există o imagine concretă la nivel de ţară a tuturor plăţilor care s-au făcut, de aceea cred că ar trebui să avem o instituţie care să centralizeze aceste date. Pentru că procesul accesării fondurilor europene este foarte complicat, iar din acest motiv plăţile întîrzie şi nu se face decontarea”, ne-au declarat surse din piaţa accesării fondurilor UE. În acelaşi sens, într-o scrisoare trimisă recent autorităţilor române, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, vorbeşte despre un grad de absorbţie de doar 3% în cazul României, pe fonduri structurale şi de coeziune. O parte din diferenţă ar putea veni din faptul că Guvernul României include în procentul său şi prefinanţările, care reprezintă 60% din totalul plăţilor, de 2,6 miliarde de euro.

BOGDAN PANŢURU

Se joacă meciul politic al secolului

Cel mai important meci politic al Secolului XXI se joacă acum. Chiar acum. La Washington. De rezultatul acestuia depind multe. Efectul încleştării dintre republicani şi democrati va reverbera la nivel planetar. Pretutindeni. Cine va cîştiga? Obama, susţinut de democraţi, ori republicanii? În aceste momente, în spatele uşilor închise, în ciuda faptului că sîntem în primele ore ale dimineţii, la Washington încă se negociază. Ce? Democraţii doresc, pentru a duce la bun sfîrşit proiectele preşedintelui Barack Obama, ridicarea plafonului de îndatorare al Statelor Unite cu încă 2.400 miliarde dolari. Harry Reid, liderul majorităţii democrate, a fost atenţionat în scris de către republicani că această pretenţie nu va fi aprobată în Congres. Din această perspectivă, liderul republicanilor, Mitch McConnell, este extrem de ferm. În consecinţă, revin asupra subiectului, încercînd să desluşesc ce ar putea urma. În primul scenariu, cel în care republicanii nu cedează şi nici democraţii nu renunţă la proiectele lor sociale, extrem de costisitoare, Statele Unite intră în incapacitate de plată. Cea mai mare parte a celor peste 14.000 miliarde USD, reprezentînd datoria publică a Statelor Unite, este faţă de propriile firme, faţă de propriile bănci şi faţă de propriii cetăţeni. Această informaţie ar fi de natură să liniştească spiritele mai înfierbîntate din lume. În sensul că nu Planeta va fi cea afectată, ci America de Nord. Este fals. Chiar dacă datoria publică a statului american ar fi sută la sută internă, teribila bulversare pe care o poate produce încetarea de plăţi, respectiv falimentul temporar al statului, îi va zgudui pe toţi investitorii americani, indiferent de piaţa pe care ei lucrează în prezent. Deja, în aşteptarea unui deznodămînt, de o bună perioadă de timp, băncile din lumea întreagă stau pe bani şi amînă acordarea de credite. Ceea ce poate conduce la griparea economiei mondiale. Dacă nu va exista un compromis la Washington, pentru America se declanşează, la proporţii mult mai mari, îngrozitorul scenariu din 1929. Dacă atunci explozia de pe Wall Street a afectat întreaga lume, putem să ne imaginăm ce s-ar putea întîmpla acum. În condiţiile globalizării. Terapia de şoc pe care o implică recunoaşterea falimentului va dura cîţiva ani. Şi, evident, victimele nu vor fi doar cetăţenii americani.

SORIN ROŞCA STĂNESCU

Share |

Articol vizualizat de 2781 ori

02 Aug 2011