CUM FINANŢĂM OCCIDENTUL

Toată lumea a sperat şi a crezut că intrarea României în Uniunea Europeană va aduce un spor de profit ţării şi un trai mai bun populaţiei. Cînd colo, ce să vezi? Ceea ce ar fi trebuit să fie un avantaj enorm pentru dezvoltare, devine un handicap. Dacă ne gîndim că România a achitat pînă în prezent la bugetul Uniunii 4,5 miliarde de euro şi a tras numai 1 miliard de euro, rezultă clar cît de mult a contribuit această uniune la nivelul nostru de trai. Pînă cînd şi preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, este îngrijorat de această situaţie, în condiţiile în care în anul precedent rata de absorbţie a fost de numai 2%. Iată ce-i spunea Barroso lui Emil Boc în Scrisoarea din 23 iunie ac: Comisia rămîne foarte preocupată în privinţa nivelului foarte scăzut al absorbţiei de către România a fondurilor structurale şi de coeziune, ce a atins doar 3%, o îmbunătăţire insignifiantă faţă de precedentul 2%, notat în Scrisoarea mea anterioară”.
În acest context trebuie judecată situaţia României de astăzi, şi anume acela că după ce s-a împrumutat de la FMI şi UE cu 20 de miliarde de euro, ţara noastră a fost nevoită pe deasupra să reducă salariile bugetarilor şi să majoreze TVA pentru a echilibra, cît de cît, finanţele publice. Investiţiile au scăzut şi ele cu 10%, iar reversul a fost prăbuşirea consumului şi prelungirea recesiunii. Din TVA, bugetul a obţinut în primele 6 luni ale anului curent 4,6 miliarde de lei (peste 1 miliard de euro) în plus faţă de perioada similară a anului trecut şi cam tot atît în ultimele 6 luni ale lui 2010. Tăierea salariilor bugetarilor a fost estimată de Guvern la 1,6 miliarde de euro pe an. Dar iată că jumătate din acest plus se duce pe contribuţia obligatorie la bugetul Uniunii, fără compensaţia pe care ar trebui să o reprezinte atragerea fondurilor. Cîştigul bugetar din tăierea salariilor cu 25% şi majorarea TVA cu cinci procente este în bună parte înghiţit, practic, de o contribuţie pe care administraţia nu este capabilă să o echilibreze prin atragerea celor 20 miliarde de euro fonduri structurale (şi alte peste 10 miliarde de euro pentru agricultură şi dezvoltare rurală) pe care UE le-a pus deoparte pentru România. Situaţia este dramatică, pentru că PIB-ul României, de 122 miliarde de euro, sponsorizează” în 2010 economii de zeci de ori mai puternice, precum cea a Germaniei (PIB în 2010 de 2.400 miliarde de euro), a Franţei (PIB în 2010 de 1.947 miliarde de  euro) sau a Italiei (PIB în 2010 de 1.548 miliarde de euro). Mai pe faţă, se poate spune că România a tăiat salariile profesorilor ca să susţină marile economii ale Europei şi asta în vreme ce un profesor cîştigă în Franţa, în medie, 60 de euro pe oră, iar salariul mediu în România al unui cadru didactic este de 350-360 de euro lunar. Toţi cei care s-au perindat pe la Palatul Victoria au susţinut că atragerea fondurilor europene este prioritatea zero, dar nu au arătat în practică un entuziasm care să le susţină declaraţiile. Preşedintele Băsescu a afirmat chiar că miniştrii care pînă la 1 iulie curent nu au dovedit preocupare în atragerea fondurilor vor fi schimbaţi. Dar declaraţia a fost uitată şi nu ne mai aşteptăm la nimic bun de la această guvernare. Omul cît trăieşte speră şi am tot sperat că aderarea la Uniunea Europeană ne va scăpa de calvarul corupţiei. Dar ce să vezi, acesta s-a accentuat, devenind astăzi de nesuportat pentru marea majoritate a românilor. Această stare de fapt pare să convină de minune şi mai marilor europeni, pentru că actuala criză generată de ei trebuie finanţată. Şi cum poate ea fi finanţată decît tot pe spatele unor ţări sărace şi amărîte gen România, unde populaţia rabdă şi rabdă, uitîndu-se nepăsătoare sau cu resemnare cum i se scurge din ţară tot mai mult venit naţional. Pentru a pompa bani în salvarea unor state care ani de-a rîndul şi-au bătut joc de aceştia, i-au deturnat prin corupţie şi fraudă, iar acum, în loc să plătească nota de plată, sînt recompensate prin iertare, cu multe sute de miliarde de euro, aşa cum s-a procedat şi în SUA, prin premierea creatorilor crizei financiare cu peste 1200 miliarde USD. De unde? Din banii cetăţenilor europeni şi nu din averile celor care decid astăzi în numele lor. Luăm de la toţi şi dăm la unii, privilegiaţii, mai egali în faţa legii europene decît ceilalţi. Problema este că s-a deschis Cutia Pandorei şi celelalte state, care sînt în poziţii asemănătoare Greciei, vor fi îndreptăţite în viitor, şi nu într-unul îndepărtat, ci foarte apropiat, să solicite acelaşi tip de sprijin, însă pentru sume cu mult mai mari. Iar aceste sume vor fi luate de la noi toţi, cei care am crezut că în acest spaţiu al Uniunii Europene vom putea prospera. Probabil că cele 3,5 miliarde de euro, care reprezintă diferenţa dintre contribuţia României la fondurile UE şi sumele absorbite, sprijină în prezent Grecia să-şi vindece rănile provocate de ani şi ani de corupţie, deturnare şi fraudare a banilor publici. Ce va face România? Este o întrebare retorică, ce îşi găseşte răspunsul în declaraţiile ministrului Dezvoltării, Elena Udrea, care se laudă cu cea mai mare rată de absorbţie a fondurilor pe Programul Operaţional Regional (POR) -21% din programul de 3,7 miliarde de euro. Dar POR este în bună măsură oprit de la finanţare din cauza neregulilor în derularea contractelor. Transporturile conduse de Anca Boagiu nu au absorbit decît cîteva zeci de milioane (2%) din programul de 4,5 miliarde de euro, în vreme ce ministrul mediului Laszlo Borbely, care gestionează un program de 4,5 miliarde de euro, se află în centrul unui scandal legat de un presupus trafic de influenţă în care ar fi implicat. Noul Minister al Fondurilor Europene, care încă merge de-a buşilea, acum cînd ne apropiem deja de data în care România va aniversa 5 ani de la aderare, este o ţintă mult prea îndepărtată. Dar oficialii români transmit datele despre stadiul absorbţiei luînd în calcul şi prefinanţările de 30% din valoarea unui proiect (bani de la UE şi de la bugetul de stat). Ori, din punctul de vedere al Comisiei, lucrurile nu pot fi definitiv încheiate decît după ce sumele cheltuite sînt rambursate de Bruxelles - iar aici rata de rambursare este de 3%, ceea ce pentru o ţară ca România este un dezastru. Mai mult, de acum încolo băncile nu vor mai finanţa statele de teapa Greciei, cum ar fi România, cum au făcut-o pînă în prezent, de unde şi teama conducătorilor români că în anul 2012 deficitul bugetar nu va mai putea fi refinanţat prin împrumuturi bancare. Scăderea ţintei de deficit bugetar la 1,9 % pentru anul 2012 este o utopie, în condiţiile în care va fi calculat în sistem ESA 95, adică ţinînd seama şi de arierate sau de pierderile companiilor de stat. Iată cum deciziile de săptămîna trecută afectează direct România, care, conform declaraţiilor preşedintelui Traian Băsescu referitoare la sumele împrumutate de ţara noastră în acest an din care au mai rămas două luni, va continua să se împrumute. România s-a împrumutat de la băncile din ţară cu 13,2 miliarde de euro şi de la cele din străinătate cu alte două miliarde de euro, deci cu 15,2 miliarde euro, adică aproximativ 13% din PIB. Probabil vom încheia anul cu 17-18 miliarde de euro împrumutaţi, adică 15% din PIB. Ce se va întîmpla la anul sau în anii viitori, în condiţiile în care diriguitorii Uniunii Europene iau decizii împotriva acelor bănci care au împrumutat state? Răspunsul îl vom resimţi pe propria noastră piele...
Colonel (r) DAN ZAMFIRESCU

sursa: ziarul tricolorul

Share |

Articol vizualizat de 1735 ori

16 Noi 2011