Cronologia unui dezastru. Cum a ajuns Grecia pe marginea prăpastiei

De prea multe ori, în ultimele două secole, grecii mai degrabă s-au declarat în faliment decât să-şi plătească datoriile. Aderarea la zona euro trebuia să înlăture toate aceste probleme, dar n-a făcut altceva decât să le agraveze.

Criza din Grecia ţine prima pagină a ziarelor de mai bine de un an şi jumătate. Agravarea situaţiei şi extinderea crizei din statul elen în celelalte ţări periferice din zona euro ameninţă să îngenuncheze întreaga Uniune Europeană. Se vorbeşte mai mult ca niciodată de destrămarea zonei euro.

Grecii ameninţă să declanşeze acum o nouă criză de proporţii prin organizarea referendumului prin care să decidă dacă acceptă sau nu noul plan de salvare oferit săptămâna trecută de UE.   În urma anunţului, premierului grec i s-a cerut demisia. Ideea organizării unui referendum nu este susţinută nici măcar de miniştrii din guvernul Papandreou.

În cazul unui răspuns negativ la referendum, Grecia va fi forţată să iasă din zona euro şi chiar din UE. Cum a ajuns statul elen în situţia dramatică?

Falimentul nu este o situaţie nouă pentru Grecia. Statul s-a aflat în astfel de situaţii nu mai puţin de cinci ori în istoria recentă, iar primul faliment a avut loc înaintea erei noastre.

De ce a vrut Grecia să intre în zona euro

Atunci când a intrat în zona euro, Grecia s-a putut împrumuta la dobânzi semnificativ mai mici. În anii '90 însă, Grecia a fost deseori forţată să plătească dobânzi de peste 10% pentru a se putea împrumuta. După aderarea la euro, dobânzile pentru Grecia au scăzut la 2-3%. Grecii au început astfel să se împrumute în neştire pentru a-şi finanţa deficitul bugetar uriaş.

Mai mult decât atât, a început chiar să cheltuiască mai mult decât înainte. În ultimul deceniu, salariul funcţionarilor publici eleni s-a dublat. Atunci când ieşeau la pensie, grecii primeau, în general, o pensie echivalentă cu 92% din valoarea ultimului salariu.

Cum Grecia are una dintre cele mai îmbătrânite populaţii din Europa, finanţarea acestui sistem de pensii a devenit tot mai dificilă pentru că nu existau suficienţi tineri care să contribuie. În plus, evaziunea fiscală „mânca“ o bună parte din banii care ar fi trebuit să intre în vistieria statului.

1999 Grecia vrea să adere la zona euro încă de la înfiinţarea acesteia, dar nu i se permite din cauza datoriei publice prea mari şi a inflaţiei scăpate de sub control.

1 ianuarie 2001 Grecia intră în uniunea monetară, devenind cel de-al doisprezecelea membru. Willem F. Duisenberg, preşedintele de atunci al Băncii Centrale Europene (BCE), avertizează statul că are mult de lucru pentru a-şi pune Finanţele în ordine.

UE i-a permis în cele din urmă să intre în uniunea monetară, chiar dacă existau suspiciuni de faptul că statul şi-a „cosmetizat“ statisticile pentru a întruni condiţiile necesare pentru a deveni membru al zonei euro. Procedeul este numit de economişti „dans limbo“ – când un stat îşi „strânge“ cifrele, numai pentru ca acestea să explodeze la dimensiunea iniţială sau chiar mai mare după aceea. Mulţi cred că, pur şi simplu, Grecia a minţit pentru a fi acceptată în zona euro. La acea dată, rata inflaţiei a statului ajunsese deja la 4% - cu mult peste media UE, iar unul din zece greci nu avea un loc de muncă.

15 noiembrie 2003 Când statisticile înaintate de Grecia sunt examinate cu mai multă atenţie, se descoperă că ţara nu îndeplinise de fapt condiţiile pentru a adera la zona euro. Guvernul elen este forţat să recunoască faptul că niciodată nu a avut un deficit bugetar mai mic de 3% din PIB, cerut de reglementările comunitare.

martie 2004 Partidul Conservator Noua Democraţie, condus de Costa Karamanlis, câştigă alegerile.

decembrie 2004 Comisia Europeană emite un avertisment oficial pentru Grecia în ceea ce priveşte statisticile falsificate.

iunie 2004 Grecia găzduieşte Jocurile Olimpice de vară, cheltuieşte 15 miliarde de euro, de trei ori mai mari decât se plănuise.

martie 2005 Noul guvern elen propune un buget auster. Sindicatele demarează o grevă generală de 24 de ore. 

decembrie 2005 În timp ce protestele şi grevele continuă, parlamentul aprobă câteva schimbări ale legislaţiei muncii – inclusiv contractele pe viaţă pentru bugetari.

primăvara 2006 La un an după primul buget auster, lucrurile par să se îmbunătăţească. PIB creşte cu 4,1% în primele trei luni ale anului.

primăvara 2007 Guvernul conservator trece de o moţiune de cenzură şi promite să continue cu reformele.

8 decembrie 2009 Ratingul de credit al Greciei este revizuit în scădere de agenţii, ajungând astfel cel mai redus din zona euro.

15 decembrie 2009 Pieţele de obligaţiuni se prăbuşesc în contextul scpeticismului faţă de planurile guvernului de a reduce deficitul bugetar. Sindicatele se angajează să continue cu greve generale de câte 24 de ore.

11 ianuarie 2010 Fondul Monetar Internaţional (FMI) anunţă că va trimite o delegaţie la Atena pentru a oferi statului elen consilier în ceea ce priveşte finanţele publice.

13 ianuarie 2010 Comisia Europeană mustrează oficial Grecia pentru falsificarea statisticilor şi anunţă că datoria publică a statului ar putea fi chiar mai ridicată decât se credea.

25 ianuarie 2010 Îngrijorarea faţă de situaţia Greciei scade, în contextul în care investitorii au cumpărat obligaţiuni guvernamentale elene în valoare de 20 de miliarde de euro, de cinci ori mai mult decât ţintise guvernul să vândă.

25 februarie 2010 Agenţia de evaluare financiară Moody's avertizează că ratingul Greciei ar putea fi iar scăzut, în ciuda măsurilor de austeritate anunţate.

4 martie 2010 Temerile sunt iar calmate atunci când investitorii cumpără obligaţiuni guvernamentale în valoare de cinci miliarde de euro.

12 aprilie 2010 Miniştrii de Finanţe din zona euro promit să împrumute 30 de miliarde de euro Greciei în următorul an. Creditele urmau să fie dublate de un împrumut de la FMI.

23 aprilie 2010 George Papandreou, premierul elen, anunţă că zona euro va fi rugată să activeze mecanismul de finanţare în valoare de 30 de miliarde de euro,

26 aprilie 2010 Dobânzile cerute de investitori pentru a cumpăra obligaţiuni guvernamentale elene ating un maxim istoric din cauza temerilor legate de pachetul de asistenţp externă. Parlamentarii germani cer ca împrumuturile să fie garantate pentru a asigura stabilitatea zonei euro. Apar primele semne de extindere a crizei din Grecia în Portugalia prin scumpirea costurilor de împrumut ale statului iberic.

27 aprilie 2010 Ratingul Greciei este redus la „junk“.

2 mai 2010 FMI şi UE aprobă un program de asistenţă financiară de urgenţă pentru Grecia, în valoare de 110 miliarde de euro (30 de miliarde de la UE, 80 de miliarde de la FMI). Dobânda pe care o va plăti Atena este de aproximativ 5%.

5 mai 2010 Proteste violente izbucnesc pe străzile Atenei. Trei oameni îşi pierd viaţa. Papandreou anunţă că măsurile de austeritate tot vor fi aplicate.

10 mai 2010 UE ajunge la un acord privind înfiinţarea unui fond de urgenţă în valoare de 750 de miliarde de euro pentru a evita răspândirea crizei. Bursele cresc.

20 mai 2010 Are loc o grevă generală de 24 de ore.

24 iunie 2010 Investitorii cer dobânzi-record de peste 10,4% pentru a cumpăra obligaţiuni guvernamentale elene.

5 august 2010 Misiunea comună FMI-UE prezentă la Atena confirmă că Grecia va primi a doua tranşă în valoare de 9 miliarde de euro din împrumutul de urgenţă. Analiştii spun că va trece mult timp până Grecia va putea să se împrumute iar de pe pieţe.

19 septembrie 2010 Comisarul european pentru Economie şi Afaceri Monetare, Olli Rehn, laudă eforturile făcute de Grecia, însă avertizează că încă mai sunt probleme.

1 septembrie 2010 FMI anunţă că posibilitatea ca Grecia să intra în incapacitate de plată este foarte redusă.

15 septembrie 2010 Grecia exclude posibilitatea intrării în incapacitate de plată.

4 octombrie 2010 Grecia dezvăluie un proiect bugetar pentru 2010 îndreptat către reducerea deficitului.

12 octombrie 2010 O emisiune de obligaţiuni guvernamentale cu scadenţe pe termen scurt se bucură de succes.

22 noiembrie 2010 Irlanda devine al doilea stat care are nevoie să fie salvat de urgenţă de instituţii internaţionale pentru a evita colapsul. Primeşte un împrumut în valoare de 85 de miliarde de euro de la FMI şi UE. 

14 ianuarie 2010 Fitch reduce ratingul Greciei la categoria „junk“. Criza s-a extins deja în celelalte state periferice ale zonei euro - Portugalia, Italia, Irlanda, Spania.

februarie 2011 Creditorii internaţionali spun că măsurile de austeritate nu sunt suficiente şi că Grecia trebuie să accelereze reformele. Grecia este acuzată că îşi restructurează datoriile pe furiş.

8 aprilie 2010 Criza ajunge în Portugalia. Statul cere ajutorul UE şi FMI pentru a evita intrarea în incapacitate de plată. Primeşte un împrumut în valoare de 78 de miliarde de euro.

23 aprilie 2011 Datele Comisiei Europene arată că deficitul bugetar a ajuns la 13,6% în 2009. Cifra este cu un punct procentual mai mare decât ce anunţase Atena.

10 mai 2011 Atena anunţă că va avea nevoie de un nou împrumut de urgenţă. Liderii europeni declară că se aşteptau la asta.

11 mai 2011 Apar zvonuri privind un nou împrumut extern în valoare de 60 de miliarde de euro. Grecia este paralitzată de noi proteste.

14 iunie 2011 Agenţia de evaluare financiară Standard&Poor's şi-a revizuit în scădere cu trei trepte ratingul acordat Greciei, acesta ajungând acum la „CCC“, cel mai redus din lume. 

16 iunie 2011 Olli Rehn spune că s-a ajuns la o înţelegere cu FMI pentru evitarea unui faliment suveran, dar avertizează că măsurile de austeritate trebuie aprobate.

22 iunie 2011 Guvernul elen trece de un vot de încredere crucial, pavând calea către introducerea unor măsuri de austeritate care aduc statului 28 de miliarde de euro. Miniştrii de Finanţe din UE decid să nu elibereze tranşa din împrumut până când măsurile nu sunt aprobate.

27 iunie 2011 Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei, declară că băncile franceze sunt pregătite să ajute Grecia şi să o scape de la faliment.

28 iunie 2011 O grevă generală îngheaţă întreaga ţară.

30 iunie 2011 Grecia aprobă măsurile de asuteritate. Noi greve şi proteste.

4 iulie 2011 Nu se ajunge la un nou acord de salvare a Greciei pentru că Germania şi Franţa nu cad de acord asupra pierderilor care trebuie suportate de creditorii privaţi ai statului.

9 iulie 2011 FMI eliberează o tranşă de 3,2 miliarde de euro Greciei, în timp ce o decizie asupra celui de-al doilea pachet de salvare este amânată până în septembrie.

15 iulie 2011 Liderii celor 17 ţări din zona euro cer convocarea unui summit special în încercarea de a ajunge la o înţelegere în ceea ce priveşte al doilea program de salvare.

21 iulie 2011 Liderii europeni ajung la un acord pentru salvarea Greciei. Creditorii privaţi ai statului - bănci comerciale, companii de asigurări şi fonduri de investiţii - vor fi obligaţi să suporte pierderi de 21% din valoarea împrumuturilor pe care le-au acordat Greciei.

25 iulie 2011 Agenţia de evaluare financiară Moody's reduce ratingul Greciei cu trei trepte, avertizând că falimentul statului este aproape inevitabil.

14 septembrie 2011 Moody's rerogradează băncile franceze din cauza expunerii acestora pe Grecia.

8 octombrie 2011 Liderii UE anunţă că Grecia nu va primi traşa din împrumut mai devreme de luna noimebrie, fiind nemulţumiţi de ritmul încet al reformelor.

23 octombrie 2011 Summitul extraordinar de la Cannes organizat pentru clarificarea situaţiei Greciei este un eşec, liderii nu pot ajunge la o hotărâre.

26 octombrie 2011 Un nou summit este organizat şi, după zece ore de negocieri, liderii europeni prezintă noul plan de salvare a Greciei, bazat pe ştergerea a 50% din datoriile Atenei către creditorii privaţi (adică aproximativ 100 de miliarde de euro) şi acordarea unui nou împrumut în valoare de 130 de miliarde de euro.

1 noiembrie 2011 George Papandreou cere organizarea unui referendum pentru ca poporul să poată decide dacă statul va accepta sau nu pachetul de asistenţă financiară oferit de UE. Bursele scad dramatic.  Analiştii declară că referendumul ar putea cauza izbucnirea unei noi crize în UE.

Autor: Elena Dumitru

sursa: adevarul.ro

Share |

Articol vizualizat de 1752 ori

04 Noi 2011