Corupţia la nivel înalt

Nimic nu s-a schimbat în politica românească, măcinată de corupţie şi tupeu. Românii îi privesc pe cei ce vremelnic le conduc destinele cu aceeaşi resemnare şi indiferenţă chiar în epoca în care informaţia se răspîndeşte cu repeziciune, iar viteza de reacţie ar trebui să fie pe măsură.  Adrian Severin este doar un palid exemplu de politician postdecembrist care nu şi-ar recunoaşte nici în ruptul capului o greşeală, chiar dacă este de domeniul evidenţei. Pe principiul „ce vedeţi cu ochii voştri nu e adevărat”, „e o înscenare” sau „e un trucaj ordinar”, politicianul Severin nu se dă dus din Parlamentul European de bună voie, cel puţin deocamdată. Făcînd apel la memorie, nu putem uita înverşunarea cu care candidatul respectiv la fotoliul de europarlamentar îşi construise bună parte din discursul electoral încercînd să le explice românilor, într-un mod tendenţios şi profund necinstit, că „naţionaliştii” nu se vor afilia niciodată la vreun grup din PE, iar votul lor „s-ar irosi” în acest fel. Surpriză: Adrian Severin, exclus din grupul socialiştilor, vrea să rămînă, în continuare, europarlamentar, chiar şi aşa, neafiliat. De data aceasta, votul românilor nu se iroseşte? Iată cum funcţionează nesimţirea, dublul standard şi goana după bani cîştigaţi uşor. Cu riscul de a terfeli imaginea României, Adrian Severin nu renunţă, ba chiar se consideră o victimă. Am trata problema cu prea multă uşurinţă dacă am eticheta asemenea atitudine ca o simplă cramponare de ciolan. Chiar dacă e unul „suculent”, european... Dar, aruncînd o privire sumară asupra CV-ului acestui personaj toxic pentru politica românească, constatăm că, de cel puţin 20 de ani încoace, majoritatea veniturilor lui Adrian Severin provin de la Bugetul de Stat, din diverse poziţii ocupate în mai multe guverne, în organisme guvernamentale sau tot felul de „comitete şi comiţii”. Fără a-i analiza prestaţia şi rezultatele profesionale, ne explicăm de ce Adrian Severin nu se retrage, cu „firma de consultanţă” cu tot, în mediul privat, unde selecţia valorilor este, ne place sau nu, mai riguroasă. Ar fi interesant atunci de văzut cîţi clienţi i-ar trece pragul, în condiţiile în care n-ar mai exercita vreo funcţie publică aducătoare după sine de influenţă şi control. Probabil tot atît de mulţi cît ar avea două distinse notăriţe, dacă n-ar fi fiice de preşedinte de stat sau soţii de foşti prim-miniştri. Pentru că în sistemul „capitalist”, pe care credem ca l-am înviat noi, europenii din Est, din morţi, răspunderea pentru incompetenţă sau erori de management se traduce rapid în faliment pentru angajator şi în pierderea locului de muncă pentru angajat. Înţelegem şi faptul că Adrian Severin nu se vrea ţap ispăşitor pentru un delict încă nedovedit de anchetă şi nu se poate decupla de la o sursă de bani neameninţată de criză sau economia de piaţă. Mai ales în contextul general, în care colegi de-ai dumnealui, din toate partidele care au guvernat de 21 de ani România, se  fac vinovaţi de subminarea economiei naţionale (ca să restrîngem într-o singură sintagmă jaful de proporţii la care au fost supuşi românii) şi totuşi – vorba lui Mihai Eminescu - „rămîn somităţi”, „se plimbă pe stradă”, „ocupă funcţii înalte”. Nici Adrian Severin, nici politicienii care au adus România în dezastrul în care se află astăzi nu vor repecta vreodată Legea răspunderii ministeriale, nu vor da socoteala pentru faptele lor, pentru simplul motiv că în ţara noastră încălcarea Constituţiei a devenit un obicei, legile nu se respectă sau nu se aplică, deşi sînt votate în forul legislativ; puterea judecătorească este aservită total celor care îşi pun semnătura pe decizia de numire a procurorilor şi judecătorilor. Totodată, cramponarea de funcţii înalte, retribuite din bani publici, autohtoni sau europeni, precum şi tendinţa multor politicieni de a-şi plasa rudele, prietenii şi clientela în instituţii bugetivore, unele forme fără fond, importate de-aiurea, reflectă o stare de lucruri de o gravitate extremă: lipsa încrederii, de fapt, în modul de funcţionare a economiei de piaţă, în concurenţa loială, în selecţia valorilor, în retribuirea corectă a muncii în funcţie de importanţa ei în societate. Este lipsa încrederii într-un sistem economic care s-a dovedit falimentar, incapabil să menţină în societate un anumit echilibru, o elementară echitate. Capitalismul a fost prezentat românilor, de către aceiaşi politicieni aflaţi, însă, în goană după slujbe la stat, drept unica soluţie de redresare a societăţii româneşti după 1989 şi este propovăduit, în continuare, de propagandişti din mass-media, retribuiţi, direct sau indirect, tot din bani publici. Experimentul întoarcerii Istoriei din drum a eşuat, după cum era previzibil, cel puţin în această parte a Europei, aflată, de  sute de ani, sub zodia  bacşişului şi a peşcheşului.

RUXANDRA LUNGU,

Preşedinta Organizaţiei de Femei România Mare

Share |

Articol vizualizat de 3173 ori

25 Mar 2011