CEA MAI MARE CRIMĂ - CRIMA FINANCIARĂ!

Pînă în prezent, nu s-a găsit o definiţie exactă a acestui act infracţional, care aduce statului pagube incomensurabile. Teoria economică subliniază rolul fundamental pe care îl au siguranţa şi încrederea pentru creşterea şi buna funcţionare a economiei de piaţă, care este înţeleasă ca un ansamblu de reguli şi proceduri necesare pentru a permite o producţie şi un schimb eficient al resurselor într-o societate modernă şi democratică. Scriitorul portughez Jose Saramago, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1998, afirma, în urmă cu cîţiva ani, că distrugerea locurilor de muncă, provocată de criza mondială, reprezintă „o crimă financiară împotriva umanităţii”, iar vinovaţii „trebuie judecaţi”. Ce mai poate fi catalogat, însă, drept crimă financiară? La noi, la români, cam tot ce face la ora actuală Regimul Băsescu-Boc.

Pe înţelesul tuturor, să laşi pe mîna unui om total neavizat o bună parte din averea ţării, pe care acesta să o folosească nu în slujba intereselor naţionale, ci în funcţie de interesele de grup, mai ales dacă ele au culoarea portocalie, este crimă financiară. Cum altfel, decît crimă financiară, s-ar putea califica fapta acestor guvernaţi de a îndatora generaţii întregi de români, prin împrumutarea a 20 de miliarde de dolari de la cămătăria internaţională numită oficial FMI şi alte 5 miliarde de la bănci private, bani care nu se regăsesc nicăieri? Pur şi simplu, s-au volatilizat sub ochii noştri, cu complicitatea BNR, singurii beneficiari reali fiind primul zaraf al lumii, FMI-ul, pentru care, conform statisticilor, lucrează majoritatea locuitorilor Planetei, şi băncile străine, care trag bani din România şi finanţează economiile din ţările de origine. Pe de altă parte, dacă analizăm felul în care Elena Udrea gestionează cele 4 miliarde de euro care i-au fost făcute cadou de Guvern pentru ministerul pe care îl păstoreşte, putem afirma cu certitudine că se încadrează perfect în categoria crimei financiare. Deşi nu sînt bani de salarii, nu sînt bani pentru pensii, nu sînt bani pentru infrastructură, se trimit în şomaj mii şi mii de oameni, iar la Ministerul de Interne sînt aruncaţi în stradă zece mii de poliţişti – ceea ce a declanşat veritabile tragedii în unele familii, dar reprezintă şi un atentat la Siguranţa Naţională -, ministerul doamnei Udrea finanţează construcţia a „n” săli de sport şi parcuri în te miri ce localităţi din mediul rural, de se crucesc ţăranii. Pe deasupra, face şi patinoare olimpice sau bazine de înot, precum cel de la Cîmpina - închis în secunda imediat următoare inaugurării, pentru că autorităţile locale nu pot suporta costurile funcţionării acestuia –, ori pîrtii de schi şi telecabine, care au înghiţit inutil sute de milioane de euro. Dacă punem toate aceste lucruri faţă în faţă, atunci putem spune şi mai răspicat că avem de-a face cu o imensă crimă financiară. Nu mai este un secret pentru nimeni că principalul instrument al unei dezvoltări accelerate – fireşte, nu singurul – sînt banii. Cu cît o ţară creează un mediu mai deschis şi mai atractiv pentru fondurile externe, cu atît ea îşi asigură premizele unei dezvoltări mai rapide. Pentru România există acum o şansă unică de a procura sume semnificative de bani pentru investiţii. De aceea, inactivitatea Guvernului în atragerea de fonduri europene, fonduri la care contribuim integral, în fiecare an, şi fără să clipim, se înscrie tot la capitolul crimă financiară. După unele statistici, gradul de absorbţie este de 5%. După altele, gradul de absorbţie este de 10%. Ce înseamnă asta? Înseamnă că dacă Uniunea Europeană ne oferă în aceşti ani 30 de miliarde de euro, noi nu sîntem capabili să tragem decît 1,5 miliarde - sau cel mult 3. Adică mai puţin decît cotizăm, tot la Uniunea Europeană, în calitate de stat membru. În momentul de faţă, diferenţa dintre cotizaţiile pe care le-am plătit la Uniunea Europeană şi banii pe care i-am tras de acolo este de peste 2 miliarde de euro. Este o crimă să dai din avuţia statului, pentru că nu te pricepi sau ai alte interese, peste 2 miliarde de euro. Şi tot criză se numeşte să refuzi să primeşti, tot pentru că nu te pricepi sau ai alte interese, străine de ale naţiunii, alte zeci de miliarde de euro, oferite, practic, pe tavă. Atîta timp cît din această cauză calitatea de membru al UE ne aduce pierderi în loc de cîştiguri, aşa cum ne-am dorit şi cum ar fi fost firesc, iar noi continuăm să asistăm cu detaşare, s-ar zice chiar cu nepăsare, la această uriaşă crimă financiară, nu facem altceva decît să ne transformăm în complici la propria noastră distrugere.

Colonel (r) DAN ZAMFIRESCU

Share |

Articol vizualizat de 3543 ori

12 Iul 2011