CE ARE ROMÂNIA CU PALESTINA?

România s-a pronunţat împotriva admiterii Palestinei în UNESCO, un gest de neexplicat, din moment ce majoritatea statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură au gîndit invers. Palestina a devenit, astfel, cel de-al 195-lea membru al acestui înalt for, cu 14 voturi împotrivă şi 52 de abţineri. Printre cei mai fermi opozanţi s-au numărat Statele Unite, Germania şi România. Reprezentanţii Washingtonului consideră că votul în favoarea admiterii Palestinei în cadrul UNESCO este prematur şi contraproductiv”, în contextul eforturilor comunităţii internaţionale pentru ajungerea la o pace completă, echitabilă şi durabilă în Orientul Mijlociu. O afirmaţie plină de ipocrizie, din moment ce Statele Unite au blocat finanţarea UNESCO, ceea ce înseamnă 70 de milioane de dolari, echivalentul a aproximativ 22% din bugetul programelor de educaţie şi dezvoltare culturală pe plan mondial. Dar România nu este America, iar trecutul relaţiilor dintre Bucureşti şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei ar trebui să-i îndemne la mai multă responsabilitate pe aceia care conduc diplomaţia românească. Ceauşescu s-a jurat că nu va merge în Israel pînă nu va fi pace în Orientul Mijlociu, dar a avut o contribuţie hotărîtoare la semnarea acordurilor istorice de la Camp David, dintre Egipt, Israel şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei. Patrimoniul cultural palestinian nu poate fi neglijat, reprezentînd o contribuţie importantă la îmbogăţirea spirituală a umanităţii. Dincolo de momentul cu semnificaţii mai degrabă simbolice pentru comunitatea arabă din teritoriile controlate de Israel, votul de la Paris în favoarea Palestinei poate contribui, în mod decisiv, la relansarea dialogului între părţile aflate în conflict. Chiar şi la Tel Aviv, Opoziţia critică Guvernul Netanyahu pentru absenţa iniţiativelor constructive în negocierile cu tabăra arabă şi avertizează că o revizuire a colaborării statului evreu cu UNESCO ar duce la o izolare sinucigaşă. Evident, în teritoriile palestiniene vestea de la Paris a fost salutată ca un pas important în calea recunoaşterii internaţionale ca stat. În acelaşi timp, se adresează chemări la încetarea distrugerii mărturiilor palestiniene din Ierusalim, fapt care, acuză arabii, ar fi o mişcare menită să creeze o Istorie exclusiv evreiască a oraşului sfînt. Momentul este atît de important, încît a fost salutat şi de gruparea integristă Hamas. Filozoful palestinian George Giacaman consideră că decizia din Capitala Franţei nu va elibera Palestina, dar o aşază pe harta lumii. Foarte interesantă este susţinerea Franţei pentru admiterea Palestinei la UNESCO, ca şi faptul că în Germania există voci care plasează Berlinul, la fel ca în cazul votului privind invadarea Libiei de la ONU, într-o ipostază nefavorabilă. Dacă această hotărîre de la Paris va fi urmată de sancţiuni din partea Israelului la adresa conducerii teritoriilor palestiniene sau de o accelerare a construcţiilor în coloniile israeliene din zonele arabe, atunci vocea comunităţii internaţionale în criticarea unor astfel de abuzuri va fi mult mai distinctă. Ca printr-o întîmplare, în timp ce Palestina era admisă în UNESCO, un tribunal tunisian emitea un mandat internaţional de arestare pe numele văduvei fostului lider palestinian Yasser Arafat, Suha, acuzată de corupţie. De fapt, noile autorităţi de la Tunis lovesc dintr-o dată în fosta primă doamnă a ţării, Leila Trabelsi, dar şi în văduva liderului istoric al palestinienilor, care este, de altfel, de origine tunisiană. Ea a fost secretar general al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, cu baza în Tunisia, în perioada 1982-1994, iar acuzaţia de corupţie împotriva sa este una pur şi simplu neserioasă, care pleacă de la o ceartă inevitabilă între două femei. Dincolo de toate acestea, rămîne întrebarea legată de gestul Bucureştilor de a se alinia imediat Statelor Unite şi a se opune admiterii Palestinei în UNESCO. Explicaţia Ministerului român de Externe cu privire la procesul de pace în zonă n-are nici o legătură cu evenimentul în sine, pentru că acolo, la Paris, n-a fost vorba de nici un fel de iniţiativă unilaterală, care să afecteze găsirea liniştii în zonă.
DUMITRU AVRAM

sursa: Ziarul Tricolorul

Share |

Articol vizualizat de 1927 ori

02 Noi 2011