CAZUL DOMINIQUE STRAUSS-KAHN ŞI ROMÂNIA

Evident, întîmplările prin care a trecut Dominique Strauss-Kahn nu puteau să nu le atragă atenţia şi aşa-zişilor analişti de pe Dîmboviţa. Aici îşi dau cu părerea fel de fel de indivizi, care n-au avut nici un fel de legătură cu politica şi cu atît mai puţin cu exprimarea limpede şi la obiect. Este de ajuns să fi fost şef pe la vreun Serviciu Secret sau pe la vreo agenţie guvernamentală, de unde se storc bani buni, ca să fii invitat pe la toate posturile de televiziune, aflate într-o criză profundă de interlocutori. Rivalităţile politice funcţionează perfect, mai ales în mass-media, în sensul că adversarul trebuie redus la tăcere, ignorat, pus în umbră, doar-doar va uita lumea de el. Aşadar, s-au întrebat unii dacă arestarea şi schimbarea lui Dominique Strauss-Kahn din funcţia de director general al FMI vor avea vreo urmare asupra relaţiilor viitoare ale României cu această din ce în ce mai contestată instituţie financiară cu sediul la Washington.

Oportuniştii, care îl pupau, pînă mai ieri, în fund pe Strauss-Kahn, s-au grăbit să spună că nu. Adevărul este că, mai mult sau mai puţin direct, fostul boss de la FMI ne-a atras atenţia asupra fundăturii în care ne băgăm, dacă nu vom face ce trebuie cu imensa sumă împrumutată de pe malurile Potomacului. Omul ne-a sfătuit să încurajăm consumul şi exporturile, dar mai ales producţia, lucruri care nu se pot face într-o austeritate maladivă, pe care au găsit de cuviinţă să o practice autorităţile de la Bucureşti. Dincolo de relaţiile cu România, Cazul Dominique Strauss-Kahn arată pînă la ce sfîşiere cumplită poate duce setea de putere. Se dovedeşte tot mai mult că acest om nu a fost vinovat. Cu atît mai puţin el trebuia să fie închis, încătuşat ca un borfaş de rînd, prezentat pe larg televiziunilor ca un dezertor fără căpătîi, ca un paria al societăţii. Am avut un coleg la Agerpres care plecase de la Securitate, unde cîştiga dublu, numai pentru că primise 3 zile de arest, pe care nu le merita. Omul n-a putut să ierte niciodată această mare nedreptate care i se făcuse. Dacă o persoană obişnuită gîndeşte aşa, ce să mai spunem de unul dintre cei mai puternici oameni ai lumii, umilit în ultimul hal? Dacă îţi baţi joc de o asemenea personalitate, numai şi numai pentru că o prostituată s-a gîndit să-l mulgă de bani, înseamnă că trăim într-o lume nebună. De data aceasta, lucrurile par a fi mult mai profunde, Dominique Strauss-Kahn supărîndu-i, în egală măsură, pe americani – după ce vorbise despre pulverizarea rezervelor federale -, dar mai ales pe francezi. Dar nu pe oricare dintre francezi. Pe însuşi Nicolas Sarkozy, aflat în pericol de a-şi pierde puterea şi poate chiar libertatea (vezi iniţiativa invadării Libiei) în faţa lui Dominique Strauss-Kahn, un om bogat, cu o nevastă la fel de bogată, ba chiar frumoasă la vîrsta ei. Un om care şi în arestul la domiciliu şi-a respectat condiţia, alegîndu-şi o vilă cu sală de proiecţie, bazin de înot şi toate facilităţile unui trai opulent, dar şi sfidător la adresa unei Americi care, în multe privinţe, pare a pierde pasul în faţa vremurilor pe care le trăim. Cît de mare părea, chiar şi lipsit de libertate, acest Dominique Strauss-Kahn, faţă de anonimul Nicolas Sarkozy, care arăta de parcă nimerise din întîmplare la marea nuntă de la Monaco! Sinceri să fim, Ilie Năstase a fost de o sută de ori mai impozant decît acest orgolios afemeiat şi arogant. S-a răzbunat imediat, pentru că s-a tras în poză, pe o plajă din Normandia, alături de nevastă-sa cu burta la gură. Numai că nici acolo Sarkozy nu arăta prea bine. Era la fel de mic, la fel de neimportant şi, poate, chiar caraghios. Ei bine, una dintre cele mai cumplite imagini legate de arestarea lui Strauss-Kahn a fost prezentarea lui în cătuşe, cu mîinile la spate, tratament care li se aplică doar indivizilor extrem de agresivi şi de periculoşi. Să ne aducem aminte că şi pe aici, pe la noi, au existat persoane publice scoase în lume cu „brăţările“ la mîini, în timp ce alţii, reţinuţi, e adevărat, numai pentru o noapte, n-au cunoscut deloc atingerea de gheaţă a cătuşelor.

Nu se lasă Sarkozy, în ceea ce-l priveşte pe rivalul său. O mică paraşută s-a trezit să-l dea în judecată pe acesta, după aproape 10 ani, spunînd că Strauss-Kahn ar fi luat-o de mînă şi ar fi tras-o de blugi. Păi, femeile românce păţesc asta în fiecare zi în autobuzele verii, pline de duhoare şi de înghesuială. Mai degrabă, aşa-zisa ziaristă şi scriitoare l-a provocat pe Strauss-Kahn. Cînd mai avea ea ocazia să se tăvălească prin pat cu o asemenea personalitate? Probabil că soţul doamnei Anne Sinclair a avut momentul lui de luciditate şi s-a oprit la timp, lăsînd-o pe pofticioasă să îşi tragă la loc pantalonii.

În ciuda tuturor nenorocirilor care s-au abătut asupra lui, Strauss-Kahn este pe cale să cîştige inimile francezilor. S-a spus adesea că relaţiile dintre Statele Unite şi Franţa par cele ale unui tînăr cuplu, care doarme deja în camere separate. Decalajul, cel puţin din punct de vedere cultural, dintre SUA şi Franţa este imens. Măcar şi pentru aceasta, francezii ar fi deosebit de bucuroşi să le tragă o copită americanilor pentru umilinţele la care l-au supus pe un compatriot de-al lor. Ei bine, Sarkozy a pus la treabă institutele de sondaje – asemănarea cu România este mai mult decît izbitoare –, care au avut, probabil, sarcina să arate că peste 50% dintre cei chestionaţi nu sînt de acord cu intrarea lui Dominique Strauss-Kahn în cursa pentru Palatul Elysée. O minciună sfruntată. Cazul fostului director de la FMI este pe cît de trist, pe atît de neverosimil într-o lume care se pretinde a fi una a democraţiei şi a libertăţii. Ce pretenţii să mai avem, atunci, de la aşa-zişii politicieni de pe la noi, care sînt în stare să se transforme în adevărate fiare, atunci cînd e vorba de păstrarea sau apucarea ciolanului?

DUMITRU AVRAM

Share |

Articol vizualizat de 3841 ori

09 Iul 2011