Bătălia pentru supremaţia mondială

Analiza informaţiilor referitoare la modul în care se fac „jocurile” de către cei mai puternici oameni ai Planetei relevă o evoluţie extrem de complicată a evenimentelor viitoare, ca efect al declanşării revoluţiilor din lumea musulmană. Consecinţele sînt greu de anticipat, dar intenţia este clară: dominaţia mondială. Dificultatea în a aprecia urmările unei astfel de evoluţii este dată de dezacordul explicit al Rusiei faţă de acţiunea „aliaţilor” în Libia: „Rusia regretă intervenţia militară a aliaţilor în această ţară“, a anunţat sîmbătă, 19 martie 2011, Ministerul de Externe de la Moscova, într-un Comunicat de Presă citat de AFP. Rusia s-a opus încă de la început adoptării rezoluţiei ONU care a dus la declanşarea operaţiunilor militare ale aliaţilor în Libia şi a exclus categoric o eventuală participare a sa la această acţiune.

De la atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, evenimentele din lume, şi în special din Orientul Mijlociu, arată o creştere neliniştitoare a tensiunii dintre sionismul modern şi lumea arabă. Regrupările de forţe din ultima vreme, vizate de statele Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai (Rusia, China, Kazahstan, Tadjikistan, Uzbekistan şi Kîrgîzstan), strîngerea relaţiilor dintre Rusia şi ţările arabe considerate de Occident ca fiind teroriste, atacarea Georgiei (unde există o comunitate evreiască puternică) de către Rusia, decizia Clubului Bilderberg de a ataca Iranul după alegerile prezidenţiale din Statele Unite evidenţiază suficiente indicii care să ne facă să credem că al treilea război mondial - care va opune, pe de o parte, Israelul şi Occidentul, iar pe de altă parte lumea arabă, Rusia şi eventual China - nu e departe. El trebuie pus în legătură cu războiul surd dintre China şi SUA pentru supremaţie mondială. Nu este o coincidenţă că, exact în acest moment, armata SUA face exerciţii militare alături de Coreea de Sud, chiar lîngă Coreea de Nord şi în coasta Chinei. Americanii au deschis războiul pe mai multe fronturi: în lumea arabă, în zona Chinei, dar şi în Europa, deocamdată de Est. Un precursor al revoltelor globale. Acest plan malefic, de a instaura o aşa-zisă Nouă Ordine Mondială, de pe urma căreia să profite o mînă de oameni „aleşi”, utilizează tehnici subtile, încheie tratate, stabileşte ierarhii între state şi Puteri militare, intervine politic, organizează blocade economice şi de orice tip asupra ţărilor care îşi apară independenţa ameninţată şi adesea ocupă teritorii şi ţări. Nu se dă în lături de la nici o fărădelege, iar în final, cînd stăpîneşte un obiectiv, vorbeşte de democraţie şi de drepturile omului, pe care le apară în vorbe şi le încalcă în fapte. Cei care se află în spatele procesului de globalizare creează un moment oportun pentru a realiza militarizarea completă şi dominarea întregului Orient Mijlociu. Analiştii au anticipat seria revoltelor din Lumea Arabă, de după Forumul de la Davos (26-30 ianuarie 2011). S-a stabilit atunci ca focarul să fie în această zonă a lumii, ceea ce, iată, s-a adeverit, la mai puţin de o lună de zile. Baza a fost pusă tot de FMI, pe ascuns, mai mult sau mai puţin, iar sprijinul militar american s-a văzut în debarcarea lui Hosni Mubarak, prin parada de război din Canalul de Suez. Libia a ajuns să fie doar un punct de cotitură pe această hartă a revoltei mondiale. Un antrenament pentru adevarăta ţintă, care este Iranul lui Mahmoud Ahmadinejad. Deja numeroase voci cer intervenţia armată americană în Libia. La ONU s-a cerut ca Regimul lui Gaddafi să fie răsturnat prin forţe militare externe. Adică exact ce-şi doresc americanii. Să nu intervină direct, ci doar la cererea masselor populare. Ei provoacă şi tot lor li se cere să intervină - o tactică folosită de multă vreme. Faptul că Liga Arabă a fost de acord şi a aprobat bombardarea Libiei de către Franţa şi aliaţii săi arată marele progres pe care manipulatorii Noii Ordini Mondiale l-au făcut, instalîndu-se confortabil, în poziţii-cheie, şi în ţările arabe. Folosindu-se de Nicolas Sarkozy, care are nevoie disperată de o imagine bună pentru realegerea sa ca preşedinte în anul 2012, forţele oculte din spatele Puterii globale încearcă o cosmetizare a Noii Ordini Mondiale printr-o mişcare inteligentă: Statele Unite au fost retrase pe scaunul din spate (SUA fiind considerate de prea mulţi a fi „Jandarmul mondial”), locul său fiind preluat de ambiţioasa Franţă. Foarte „inteligentă mişcare”, pentru că prea multă lume şi-a dat seama că politica SUA e influenţată prea vizibil de forţele francmasonice oculte. Şi atunci, ce-au făcut păpuşarii Noi Ordini Mondiale? Au dat dat dispoziţie altor lideri din lume să preia rolul de „Jandarm mondial”. Cine crede că doar SUA sînt conduse din umbră se înşeală amarnic, francmasonii avînd poziţii-cheie în multe guverne al lumii. Înlăturarea lui Gaddafi, „ciuma lumii”, este preludiul perfect pentru înlăturarea altui lider „malefic”, Mahmoud Ahmadinejad, preşedintele Iranului, probabil unul dintre ultimele, puţine, bastioane ale lumii neocupate de manipulatorii Noii Ordini Mondiale. Să ne amintim de vizita de numai 24 de ore efectuată de preşedintele iranian în Liban, în februarie 2010, îndeosebi de modul în care a fost primit, ceea ce i-a îngrijorat efectiv pe israelieni, mai ales că acesta s-a pronunţat pentru susţinerea mişcărilor islamiste palestiniene Hamas, dar şi a Hezbollahului palestinian. A urmat, în mai 2010, vizita la Damasc a preşedintelui rus, Dmitri Medvedev, care a semnat cu omologul său sirian, Bashar al-Assad, o serie de acorduri de cooperare în domeniul cercetării ştiinţifice şi tehnice. Cu această ocazie, Siria şi-a manifestat dorinţa ca Moscova să redevină un actor principal în Orientul Apropiat, pentru că, după dispariţia Uniunii Sovietice, raportul de forţe s-a modificat în avantajul Israelului şi al SUA. Conducerea siriană consideră că reîntoarcerea Moscovei va contribui la promovarea echilibrului, la securitate şi stabilitate în regiune. Mai mult decît atît, Siria doreşte să se alăture zonei de liber schimb între Rusia, Bielorusia şi Kazahstan, care, în ianuarie 2012, vor forma un spaţiu economic unic, caracterizat prin reguli comune. Un alt motiv de îngrijorare îl constituie şi achiziţionarea de către Siria de armament rusesc. În acest sens, primul-ministru israelian, Benjamin Netanyahu, a recunoscut că a încercat în zadar să împiedice semnarea contractului ruso-sirian privind achiziţionarea modernelor rachete ruseşti Iakhont. Ca răspuns, Israelul, prin vocea şefului Marelui Stat Major al armatei israeliene, Gabi Ashkenazi, a afirmat că armata este pregătită să facă faţă şi va achiziţiona avioane de vînătoare-bombardament americane F35. Iată contextul în care va avea loc întîlnirea anuală a controversatului Grup Bilderberg, între 9 şi 12 iunie 2011, în staţiunea elveţiană St. Moritz, nu departe de Davos. Membrii Bilderberg „speră că o parte a agendei lor comune cu cei din Comisia Trilaterală va fi realizată pînă în momentul întîlnirii: invadarea Libiei de către SUA, pentru a genera agitaţie în creştere în Orientul Mijlociu, astfel încît America să poată declanşa războiul împotriva Iranului, în numele Israelului”. Aceasta este adevărata miză, deoarece Iranul a avertizat Israelul să nu agreseze Siria, declarînd că este gata să utilizeze toate mijloacele pe care le are la dispoziţie pentru susţinerea ei. Este bine cunoscut faptul că Grupul Bilderberg sprijină o agendă globalistă, afirmînd că noţiunea de suveranitate naţională este depăşită. Caracterul secret al întîlnirilor şi refuzul de a prezenta Comunicate de presă nu sînt întîmplătoare. Evident, este preferabil să se lase loc speculaţiilor despre comploturi la nivel mondial, pe care să le discrediteze discret prin diverse mijloace, decît să permită cuiva să-şi vîre nasul în adevăratele lor preocupări. Într-adevăr, un studiu global efectuat de analişti după întîlnirea de la Davos de anul acesta indică faptul că trei crize majore par să fi fost provocate simultan, ca să reaşeze omenirea pe alte baze şi să introducă un nou concept de guvernare, după ce democraţia, aşa cum a fost ea văzută pînă acum, va fi dat faliment: o criză economică globală, secondată de o criză energetică, o revoltă mondială împotriva regimurilor dictatoriale, dar şi din cele democratice europene, o criză alimentară globală. Aceşti trei vectori ar conduce spre un al treilea război mondial, care ar urma să aşeze omenirea pe noi baze. Cu o populaţie mult redusă numeric, fără pretenţii democratice, aceasta se va închina la un singur stăpîn şi va face tot ce-i va spune acesta. „Nenumăraţi oameni vor urî Noua Ordine Mondială şi vor muri protestînd împotriva ei”, afirma încă din 1939 H.G.Wells, un scriitor englez celebru pentru cărţile sale de ficţiune, nu doar un futurolog, ci şi unul dintre cei mai vocali promotori ai diminuării drastice a populaţiei Planetei. Faptul că acest plan a constituit conceptul de bază al Elitelor mondiale încă de la începuturile fiinţării lor e dovedit şi de Albert Pike (1809-1891), continuatorul activităţii controversatului Ordin Illuminati în Statele Unite, suveranul Francmasoneriei universale la sfîrşitul Secolului al XIX-lea. El şi-a descris viziunea într-o scrisoare adresată prietenului său, Giuseppe Mazzini (1805-1872), cunoscut revoluţionar italian, deţinătorul gradului 33 masonic, devenit liderul Ordinului Illuminati pentru Europa în 1834, fondatorul Mafiei în 1860. În scrisoare, datată 15 august 1871, sînt dezvăluite lucruri uluitoare despre războaiele mondiale ce vor veni. „Primul război mondial trebuie creat pentru a permite iluminaţilor să răstoarne puterea ţarilor din Rusia şi pentru a face din acea ţară o fortăreaţă a comunismului ateu. Divergenţele create de către agenţii iluminaţi între imperiul britanic şi cel german vor fi folosite pentru a porni acest război. La finele acestui război va fi construit comunismul, iar acesta va fi mai apoi utilizat pentru a distruge alte guverne şi pentru a slăbi religiile. Al doilea război mondial trebuie iniţiat prin exploatarea diferenţelor între fascişti şi sionismul politic. Acest război trebuie condus de aşa natură, încît nazismul să fie distrus, iar sionismul politic să fi întărit pînă într-acolo, încît forţa să permită instituirea unui stat suveran Israel în Palestina. În timpul celui de-al doilea război mondial, comunismul internaţionalist trebuie să devină atît de tare, încît să contrabalanseze creştinismul, care atunci va fi limitat şi ţinut în şah pînă la momentul în care vom avea nevoie de el pentru cataclismul social final. Al treilea război mondial va fi creat prin exploatarea disensiunilor create de agentura iluminaţilor între sioniştii politici şi liderii lumii islamice. Războiul trebuie condus în aşa fel, încît islamul şi sionismul politic să se distrugă reciproc. În acest timp, celelalte naţiuni, ca întotdeauna divizate în această chestiune, vor fi obligate să lupte pînă la completa lor epuizare fizică, morală, spirituală şi economică. Vom dezlănţui nihiliştii şi ateiştii şi vom provoca o formidabilă catastrofă socială, care prin întreaga sa hidoşenie (oroare) va arăta naţiunilor efectul ateismului absolut, originea sălbăticiei şi a celui mai sîngeros cataclism. Apoi, peste tot, cetăţenii, obligaţi a se apăra împotriva unei mîini de revoluţionari, vor extermina pe acei distrugători de civilizaţie, iar mulţimea deziluzionată de creştinism - ale cărui spirite cereşti vor fi din acel moment fără orientare sau direcţie - va porni în căutarea unor idealuri, dar nu va şti încotro să-şi orienteze adoraţia şi atunci va primi adevărata lumină, prin manifestarea universală a curatei doctrine a lui Lucifer, care va fi, în fine, scoasă la vedere. Această manifestare va rezulta din mişcarea mondială reacţionară care va urma distrugerii creştinismului şi ateismului, ambele fiind cucerite şi exterminate deopotrivă”. Foarte mulţi analişti politici sînt de părere că cel de-al treilea război mondial s-a şi declanşat şi că „el reprezintă de fapt voinţa de a instaura pe Terra o aşa-zisă Nouă Ordine Mondială, în care statele mici şi mijlocii vor fi înghiţite economic de o superputere care va guverna lumea”. Startul pare să fi fost dat de Rezoluţia ONU din 17 martie 2011, care autoriza folosirea forţei împotriva Regimului lui Gaddafi. O Rezoluţie care permitea începerea războiului din Libia şi care a fost adoptată cu o celeritate fără precedent, în doar 1-2 săptămîni de negocieri între statele membre ale Consiliului de Securitate ONU. Să ne aducem aminte că pentru începerea războiului din Irak, din 2003, au fost necesare luni întregi de negocieri pentru ca debarcarea lui Saddam Hussein să primească acordul ONU. În cazul lui Gaddafi, în circa 2 săptămîni problema s-a rezolvat. Administraţia Obama a început pregătirile încă de anul trecut, din mai 2010, cînd decidea suplimentarea forţelor militare din zona Golfului Persic, în cel mai scurt timp, cu 6.000 de combatanţi, precum şi cu nave de război şi avioane de luptă, pe motiv că Iranul a amînat cu cîteva luni, pînă după Ramadam (luna august), tratativele cu Marile Puteri privind controversatul său program nuclear. Primul a fost portavionul USS Truman, care a pornit imediat în marş de la Baza Norfolk, Virginia, urmînd ca, la sosire, să ridice numărul de portavioane din apropierea ţărmurilor iraniene la două. Pînă atunci, Obama se mulţumise cu un portavion staţionat în largul coastelor Iranului, USS Dwight D. Eisenhower, ca urmare a politicii de angajament diplomatic afişată faţă de Teheran. Pentru prima dată, forţelor americane li s-a alăturat şi o navă de război germană, fregata FGS Hessen, operată sub comandă americană. La sfîrşitul lui iunie 2010, se vorbea deja despre existenţa în zonă a peste 10.000 de combatanţi. În februarie anul curent, toate acestea au fost reorientate, constituindu-se în forţa de presiune îndreptată iniţial către Egipt şi acum către Libia. Iată că planul iluminaţilor capătă contururi tot mai concrete, iar alianţa politico-militară în care se află ţara noastră pare a ne oferi orice, numai securitate nu. Prinsă la mijloc, din punct de vedere geografic, între cele două principale părţi beligerante, Rusia şi China pe de o parte şi Israel şi SUA pe de alta, România trebuie să-şi caute drumul în acest labirint al intereselor geo-politice. Să sperăm că oamenii politici care ne conduc astăzi - şi care au dovedit cu vîrf şi îndesat că sînt lipsiţi de orice viziune politică - se vor duce pe apa Sîmbetei, iar România va fi salvată de forţele patriotice, care trebuie să vină la Putere în cel mai scurt timp.

Colonel (r) DAN ZAMFIRESCU

Share |

Articol vizualizat de 3159 ori

14 Apr 2011