Autorii jafului economic ar merita spînzuraţi

Pe zi ce trece, industria românească se prăbuşeşte tot mai mult. Vîndute pe mai nimic străinilor, capacităţi întregi de producţie au fost desfiinţate, iar utilajele rămase au luat drumul Vestului, sub forma fierului vechi, îmbogăţind băieţii deştepţi, clanurile ţigăneşti şi, nu în ultimul rînd, afaceriştii externi care au venit în România sub masca investitorilor strategici“. Aproape că nu exista zi dată de bunul Dumnezeu să nu vedem caravane întregi de maşini de mare tonaj care transportau spre Portul Constanţa zeci de tone de fier vechi rezultat din dezmembrarea fabricilor şi uzinelor româneşti - citadele care altădată făceau faima unui popor educat şi format pentru o muncă cinstită, destinată traiului de zi cu zi, dar şi alimentării Bugetului de Stat. Pămînturile rămase în urma defrişării“ industriei româneşti au reprezentat o altă sursă de cîştig pentru îmbogăţiţii tranziţiei, dar şi pentru mafia evreiască şi arăbească ce s-a instalat în România ca la ea acasă, spre nenorocirea şi pierzania acestui popor. Totul se duce de rîpă sub ochii binevoitori ai actualei Puteri care, parcă în mod voit, se face că nu vede aceste nenorociri, lăsînd în voia soartei un popor întreg.
Că ţara nu este guvernată se vede de la o poştă, faptul fiind demonstrat de comportamentul aberant al actualei Puteri, care are toată atenţia îndreptată către cîştigarea, cu orice preţ, a viitoarelor alegeri, căutînd fel de fel de căi şi metode de fraudare, care mai de care mai sofisticate, începînd de la mita electorală şi terminînd cu votul prin corespondenţă. Industria şi agricultura - dă-le dracului, de ce să ne mai legăm la cap dacă nu ne doare, toate sînt nişte găuri negre“! Astăzi a venit şi rîndul Arpechimului Piteşti, unitate ce a făcut parte din Petrom SA şi care a fost cumpărată la preţ de nimic de OMV Austria. Odată, pe vremea hulitului regim comunist, Arpechim Piteşti era o rafinărie modernă, care dispunea de două module similare de rafinare, cu o capacitate de 3,5 milioane de tone pe an. Arpechim a fost, iniţial, proiectată ca parte a unui complex petrochimic; prima instalaţie a fost inaugurată în 1964, iar, în 1971, rafinăria a fost integrată cu complexul petrochimic. După ce au exploatat-o peste măsură, fără a face investiţiile cu care s-au angajat în contractul de privatizare, austriecii au decis închiderea definitivă a Rafinăriei Arpechim, pe care OMV susţine că a încercat să o vîndă, dar nu a găsit nici un cumpărător credibil“. Arpechim Piteşti, a doua rafinărie a OMV-Petrom după Petrobrazi, va fi închisă, începînd din martie 2012, lăsînd pe drumuri nu mai puţin de 2000 de suflete, dacă-i punem la socoteală şi pe cei 800 de oameni ce aparţin de Divizia Petrochimică Piteşti a SC Oltchim SA, societate al cărei profil de activitate este strîns legat de prima. Compania austriacă spune că a luat decizia de a închide rafinăria pentru a-şi creşte eficienţa. O minciună mai mare nici că se putea, pentru că OMV-Petrom este singurul producător şi comerciant de carburanţi din România care nu are pierderi, terminînd anul 2010 cu un profit record, de 520,2 milioane de euro, cel mai mare de la momentul privatizării. Cîştigul consemnat în anul 2010 este de 2,6 ori mai mare faţă de cel din 2009. Şi atunci, ce mai vor austriecii? Desigur, un cîştig şi mai mare, pe care să şi-l care frumuşel la ei în ţară, ca să le mai crească un pic nivelul de trai, în dauna acestui popor nefericit şi extrem de sărac. Sîntem o colonie, ce mai! Parcă aşa se numeşte o ţară căreia i se exploatează bogăţiile de către un bogătaş extern şi acea entitate jefuită nu se alege, practic, cu nimic. Păi, nu merită cei care au făcut această privatizare frauduloasă să fie spînzuraţi? Sigur că da, pentru că OMV-Petrom a fost obligată să ţină rafinăria deschisă timp de numai 5 ani după privatizare, iar termenul a expirat în 2009 şi,  deşi a existat un calendar de investiţii, statul, reprezentat de AVAS şi Ministerul Economiei, nu a considerat de cuviinţă să impună companiei să vîndă Rafinăria, pentru ca aceasta să poată funcţiona în continuare. Asta, în condiţiile în care un competitor în plus pe piaţă ar fi în avantajul consumatorilor şi mai puţin convenabil pentru OMV-Petrom. Dacă la aceasta mai adăugăm şi faptul că în contractul de privatizare făcut de Adrian Năstase şi ai lui, s-a spus clar că cei de la OMV au libertatea de a schimba preţurile, de a face ce vor cu angajaţii, nefiind stabilită absolut nici o protecţie pentru salariaţi în această privatizare, atunci verdictul dat mai sus este pe deplin meritat.
Colonel (r) DAN ZAMFIRESCU

sursa;Ziarul Tricolorul

Share |

Articol vizualizat de 2222 ori

09 Noi 2011