Editorial
ATENTATE LA DREPTURILE OMULUI
Situaţia din Sănătate, din Învăţămînt şi Justiţie oferă nenumărate exemple care dovedesc că Regimul Băsescu atentează, în mod nepermis, la drepturile fundamentale ale omului. Canalul de Televiziune France 2 a difuzat, în aceste zile, un reportaj uluitor, intitulat „România are SIDA în vene?“. Ziariştii francezi au fost în Cartierul Ferentari din Bucureşti, locul pitoresc de altădată, care le oferea adăpost ţiganilor nomazi, dar şi marilor gangsteri urmăriţi de legendarul comisar Eugen Alimănescu, cel ce reuşise să bage spaima în hoţi, dar şi printre ruşii din trupele de ocupaţie, care săvîrşeau fel de fel de grozăvii pe teritoriul României. Soarta lui Alimănescu este una ilustrativă pentru cei ce îşi propun să facă ordine într-o lume profund coruptă. A ajuns vînzător de ziare, a intrat în puşcărie şi şi-a găsit moartea aruncat dintr-un tren care mergea leneş prin Cîmpia Bărăganului. Cei care sînt preocupaţi de soarta bolnavilor de SIDA reproşează Guvernului de la Bucureşti că, privîndu-i pe aceştia de medicamente, încalcă Articolul 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Din păcate, în România nu numai bolnavii de SIDA sînt lăsaţi fără medicamente, ci majoritatea cetăţenilor. În anii ’80, la cel mai înalt nivel al conducerii de partid şi de stat a României s-a discutat despre faptul că apăruseră două cazuri de SIDA, în contextul în care mii de studenţi străini, îndeosebi din ţările arabe, se pregăteau în principalele centre universitare ale ţării. Se minte mult legat de acea perioadă, dar nu se poate nega faptul că în România există astăzi 18.000 de cazuri de SIDA, din care majoritatea au sub 25 de ani. Autorităţile au hotărît să nu mai vîndă seringile din farmacii decît pe bază de reţetă - lucru care s-a dovedit o catastrofă. A apărut schimbul de seringi uzate între drogaţi, lucru care a făcut să „înflorească“ atît SIDA, cît şi hepatita C. Ziariştii francezi prezintă povestea unui tînăr de 18 ani, Gabriel, care este dependent de droguri de la 10 ani şi care nu se sfieşte să spună cum se înţeapă, de cîte ori şi care este senzaţia pe care o trăieşte. El a strîns 200 de seringi folosite, pe care a hotărît să le predea în schimbul unora sigilate. Cu puţin timp în urmă, şi cotidianul britanic „The Guardian“ avertiza: „Organizaţiile nonguvernamentale de luptă anti-SIDA se temeau că proliferarea acestui fenomen s-ar restrînge la cele mai sărace ţări de pe Glob, însă, spre mirarea lor, lipsa medicamentelor vitale apare într-o ţară din Uniunea Europeană“. Mulţi bolnavi din provincie veneau deja la Bucureşti pentru aprovizionare, însă acum şi stocurile din Capitală sînt pe sfîrşite. Situaţia care s-a creat reprezintă, practic, o sentinţă de condamnare la moarte pentru suferinzii de Sindrom Imunodeficitar Dobîndit. Maniera în care guvernările de după 1989 au abordat lupta împotriva SIDA este mai mult decît condamnabilă. La sfîrşitul anului 2000, în România se înregistrau 6.720 de cazuri de SIDA, din care 1.091 adulţi şi 5.629 copii. Aşadar, în 10 ani, numărul celor care suferă de această boală îngrozitoare a crescut de 3 ori. Situaţia este atît de gravă, încît pînă şi în Statele Unite infecţia HIV a fost a treia cauză de deces pentru toţi americanii cu vîrste cuprinse între 15 şi 24 de ani. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că circa 1 milion de copii infectaţi s-au născut la începutul acestei pandemii, iar mai mult de jumătate au murit între timp. Este un tablou greu de imaginat, la fel de greu de suportat ca şi acelea legate de foamete sau de marile catastrofe naturale care lovesc, din ce în ce mai des şi mai nemilos, Planeta. Nu greşim dacă spunem că, şi în ceea ce priveşte SIDA, corupţia pare a fi principalul motiv care explică nepăsarea impardonabilă a autorităţilor. Cunoscuta publicaţie „The Economist“ mergea chiar mai departe, avertizînd că pînă şi politicienii „care cîştigă alegerile cu promisiuni privind combaterea corupţiei par să fie înghiţiţi de sistem în cîteva luni“...
DUMITRU AVRAM






