ATENTAT LA SIGURANŢA NAŢIONALĂ

Conform Legii 51/1991, prin siguranţa naţională a României se înţelege starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială, economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltării statului naţional român, ca stat suveran, unitar, independent şi indivizibil, menţinerii ordinii de drept, precum şi climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, potrivit principiilor şi normelor democratice statornicite prin Constituţie. Numai că în ţara în care conduce cuplul mafiot Băsescu-Boc am devenit orice, numai o singură naţiune, cu un singur scop, nu. Nici o idee viabilă, nici un proiect realizabil, nici un mesaj de unitate. Nimic. Preşedintele, poate primul şi singurul care ar fi putut să strîngă întreg poporul în numele unui proiect prin care să ridice ţara din mocirla şi mediocritatea în care se scaldă, nu a făcut decît să transmită mesaje prin care să dezbine absolut toate categoriile socio-profesionale. Asistăm la drama unei generaţii şi la atîtea tragedii personale - oameni abandonaţi morţii cu bună ştiinţă de către conducătorii ţării. Tot răul din jurul nostru poartă un singur nume: Traian Băsescu. Ori de cîte ori deschide gura, el produce vrajbă, înşelătorie şi sărăcie. Cel care ar fi trebuit să fie simbolul statului, motiv de mîndrie pentru cei mai mulţi dintre concetăţeni, a ajuns bătaia lor de joc şi persoana pe care toţi demnitarii străini o ocolesc. Cel chemat să domolească tensiunile şi să aplaneze conflictele din societate este primul care ridică piatra. Cel care ar fi trebuit să fie un model, în special pentru tineri, argumentează prin propriul comportament că a fi vicios şi a nu învăţa sînt reţetele de succes. Într-adevăr, cu el în frunte, România riscă să devină o ţară de mîna a doua pentru multă vreme de aici înainte. În timp ce tot ceea ce nu le convine lui Traian Băsescu şi acoliţilor săi, cum ar fi cea mai mare parte din media, este etichetat drept risc pentru siguranţa naţională, România este confruntată cu cel mai grav atentat la aceasta din istoria ei recentă prin simpla prezenţă în fruntea statului a acestor indivizi. Traian Băsescu a mutilat portretul de preşedinte al României, a caricaturizat cea mai înaltă funcţie a statului român, a instaurat domnia imposturii, a jafului şi a disperării. Preşedintele a perceput şi a sintetizat bine dorinţa unei părţi din populaţia României atunci cînd le-a transmis celor nemulţumiţi de condiţiile din ţară să aleagă drumul exilului, în ţările care le oferă traiul pe care şi-l doresc. Le-a urat „drum bun” şi „vînt în pupa” în primul rînd medicilor. Apoi a lăsat să se înţeleagă că şi profesorii îi pot urma liniştiţi, dacă nu îşi găsesc un al doilea „job” în ţară. De ce să construim aici, pentru noi, viitorul, cînd îl putem făuri pe al altora, acasă la ei? Veţi întreba dacă astfel de situaţii mai există şi în alte state din lume. Da, mai există, dar nuanţa este cu totul alta. În orice altă ţară, un anumit număr de cetăţeni care îşi părăsesc patria nu o fac pentru că şeful statului lor îi îndeamnă să emigreze, ci pentru că şi-au găsit într-o altă ţară o slujbă mai bună, ceea ce este un fapt normal, întîlnit peste tot în lume. Şi medicii francezi pleacă în Statele Unite, pentru că acolo sînt plătiţi de cîteva ori mai bine, şi tinerii englezi aleg să muncească în Noua Zeelandă sau în Astralia, din diverse motive, însă în nici o altă ţară care nu se află în război sau nu este în mîinile unui regim totalitar nu există o rată atît de mare a emigrării ca în România. Poate doar în statele cele mai sărace din Africa sau America de Sud să existe o dorinţă atît de larg răspîndită în rîndul populaţiei de a-şi părăsi ţara natală. România a reuşit şi aici să intre într-un top negativ, aflîndu-se chiar pe primele locuri. Pentru că nu sesizează şi nici nu-l interesează pericolul generat de consecinţele acestei tendinţe, şeful statului ne-a şi „încurajat”. Nu pentru a învăţa acolo şi a ne întoarce să îmbogăţim statul, ci să îl părăsim definitiv, pentru a munci acolo unde şcoala şi pregătirea sînt plătite cît de cît omeneşte. Cu certitudine, acest îndemn al şefului statului, adresat în special tinerilor pregătiţi în România, de a-şi părăsi ţara şi a lucra pentru o alta, este un atentat grav la siguranţa naţională. De ce? Nu cred că mai trebuie să aducem argumente în acest sens, pentru că România investeşte o groază de bani în formarea tinerilor specialişti, iar atunci cînd trebuie să le oferim locuri de muncă ca să lucreze pentru societatea care i-a crescut, statul, adică Puterea actuală, le dă cu şutul, lăsîndu-i şomeri. Ba mai mult, vine chiar şeful statului şi le spune: „Băieţi, nu este de voi aici, duceţi-vă în locurile unde aveţi condiţii mai bune de trai!”. Aceştia sînt, practic, bani aruncaţi, bani cu care noi - şi cînd zic noi, zic Puterea actuală - subvenţionăm alte state, şi nu oricare, ci chiar pe cele dezvoltate, cu putere financiară net superioară României, dar care au în strategia lor de dezvoltare şi atragerea de forţă de muncă înalt calificată, economisindu-şi astfel propriile resurse. Dar oare acesta să fie singurul atentat la siguranţa naţională săvîrşit de actuala putere? Cu siguranţă că nu. Haideţi să amintim numai de aberanta măsură de desfiinţare a spitalelor, şi nu a două-trei, ci a 67 de asemenea instituţii. Dar ceea ce a contribuit în cel mai înalt grad la pervertirea ierarhiilor politice şi administrative în România a fost Justiţia, mai precis absenţa acesteia. Cînd hoţii scapă constant nepedepsiţi, este doar o chestiune de timp pînă cînd ajung să controleze societatea. Absenţa Justiţiei ruinează o comunitate şi o transformă în junglă. Iar faptul că într-o junglă ajung să domine prădătorii este deja o consecinţă inevitabilă. Aşa s-a ajuns ca în România să conducă, să îşi impună soluţiile de guvernare nu cei mai competenţi, ci cei mai abili în a încălca legea şi a acumula averi prin fraudă. Tot inevitabil, forţa la care ajung infractorii principali le permite la un moment dat să îi transforme în sclavi chiar şi pe cei cu ajutorul cărora au ajuns la Putere - magistraţii. Din punct de vedere economic, domnia hoţilor înseamnă, de cele mai multe ori, şi domnia incompetenţilor. Foarte rar aceştia se vor înconjura de oameni mai deştepţi decît ei, şi chiar şi atunci cînd o fac le vor ignora sfaturile ori de cîte ori aplicarea lor presupune oprirea furturilor, înţelepciune şi viziune pe termen lung. Concomitent, împotriva personalului Armatei şi Internelor, două instituţii fundamentale ale statului de drept din România, a început o adevărată ofensivă. Cei care fac parte din aceste două instituţii au fost prezentaţi constant ca nişte profitori ai societăţii, care consumă banii poporului fără nici un rost. Comparaţiile cu alte categorii socio-profesionale au scopul de a crea o falie periculoasă, cu urmări incalculabile pentru stabilitatea statului de drept. Din punctul de vedere al unor astfel de rătăciţi în politică, precum cei care ne guvernează azi, aceşti oameni au salarii prea mari, pensii prea mari şi trebuie aduşi în mizerie, trebuie să fie „egalizaţi”. N-ar fi de mirare ca o asemenea politică să aibă drept scop real nu efectuarea de economii, ci să-i determine şi pe angajaţii acestor instituţii să-şi ia lumea în cap, asemenea doctorilor şi atîtor altora. În acest timp, pentru că guvernarea Băsescu-Boc are nevoie ca de aer de susţinerea UDMR-ului ca să se menţină la putere, sînt acceptate fără nici un fel de replică încălcările grave ale Constituţiei din partea acestei grupări ilegale, care reprezintă tot atîtea atentate grave la adresa siguranţei naţionale. În România, o putere care nu mai are nici un fel de credibilitate internă şi externă şi care, dacă s-ar prezenta acum la urne, ar fi votată de cel mult 10% dintre cetăţeni, reuşeşte, prin combinaţii contrare voinţei populare, să reziste la guvernare şi să-şi păstreze o majoritate parlamentară cu suportul UDMR-ului. Într-o perioadă în care preşedinţia Uniunii Europene este deţinută de Ungaria, sub bagheta europarlamentarului Laszlo Tökes, la Bruxelles, chiar în Parlamentul European, este solicitată, în mod oficial şi imperativ, autonomia teritorială a aşa-zisului Ţinut Secuiesc. Cererea oficială făcută în acest sens de către europarlamentarul Laszlo Tökes, ales în această înaltă demnitate de către cetăţenii României, cu sau fără concursul preşedintelui Traian Băsescu, reprezintă un atentat la siguranţa naţională. Încurajat nu numai de la Budapesta, ci şi de către aşa-numitul Consiliu al Autonomiei Maghiare, acest fapt se săvîrşeşte cu complicitatea preşedintelui Traian Băsescu, a partidului de guvernămînt, PDL, şi a Guvernului condus de acesta, guvern de coalitie din care face parte şi UDMR. În februarie 2009, Băsescu spunea la Budapesta că autonomia maghiară nu se va realiza niciodată. PDL a cedat pentru ca Băsescu să ia voturile ungurilor, astfel că proiectul UDMR de reorganizare a regiunilor din România şi de reducere a lor de la 16 la 8 a trecut de Senat prin aprobare tacită, datorită lipsei de cvorum. Senatorii PNL au participat din plin la această trădare, deoarece şi ei au avut o înţelegere cu UDMR, cu care au guvernat pînă în 2008. Tot atunci, în timpul guvernării PNL, UDMR a propus proiectul, cu aprobarea fostului premier Călin Popescu-Tăriceanu, cu sprijinul lui Ludovic Orban şi cu ajutorul unor comisioane grase de la firmele lui Verestoy Attila. Să nu uităm că Tăriceanu a cedat şi proprietăţile Fundaţiei Gojdu la fel de uşor, făcînd un parteneriat cu Ungaria, deşi Gojdu lăsa românilor ortodocşi din Ardeal averea sa. Liderul UDMR Harghita şi preşedinte al Consiliului Judeţean, Borboly Csaba, a declarat sfidător pentru ziarul „Kronika“, din Ungaria: „Acest proiect de lege urmăreşte formarea unor regiuni de dezvoltare secuieşti, ca prim pas pentru obţinerea autonomiei pe criterii etnice. Este un pas logic prin faptul că cele trei judeţe, Harghita, Covasna şi Mureş, formează o regiune, după principiul euroregiunilor. În Uniunea Europeană, regiunea are scopul de a ajuta judeţele mai puţin avansate, dar acest lucru ar fi posibil doar în cazul în care forţele sînt echilibrate în cadrul unei regiuni. În judeţele Harghita, Covasna şi Mureş este omogenă istoria etnică, culturală şi chiar a economiei; dezvoltarea în comun a regiunii este un pas mai departe în gestionarea propriului destin”. Toată această trădare s-a văzut în februarie 2011, cînd s-a desfăşurat Congresul al X-lea al UDMR. Niciodată în istoria noastră de după 1989 nu am văzut atîta căciuleală şi mîini întinse a pomană cum au fost în acele zile la Oradea. Toţi reprezentanţii partidelor parlamentare au făcut temenele la picioarele noului stăpîn al UDMR, Kelemen Hunor, actualul ministru al (in)Culturii din România. Consecinţa acestui fapt o reprezintă steagul secuiesc care a devenit drapelul judeţului Harghita în urma aprobării de către consilierii judeţeni, la sfîrşitul lunii noiembrie 2009, a unui proiect de hotărîre în acest sens. Acelaşi drapel, de culoare albastru-auriu, a fost adoptat şi de Consiliul Naţional Secuiesc, ca viitorul steag al Ţinutului Secuiesc. Steagul secuiesc este arborat pe mai multe clădiri ale primăriilor din comunele judeţului Harghita, dar şi pe frontispiciul Primăriei Municipiului Miercurea Ciuc şi din Gheorgheni. De fapt, preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc, Izsak Balazs, a solicitat în scris, încă din august 2008, primarilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş să oficializeze folosirea drapelului albastru-auriu al secuilor prin arborarea lui pe frontispiciile primăriilor şi instituţiilor din subordinea administraţiilor publice locale. Atentate la siguranţa naţională se petrec zilnic sub ochii noştri. Numai că Puterea actuală le trece cu vederea în mod inexplicabil, făcîndu-se părtaşă la aceste infracţiuni. Dar pentru că nu putem să trecem cu vederea şi noi, cei în care mai zvîcneşte sîngele românesc, trebuie să amintim şi să condamnăm largheţea şi indolenţa inadmisibilă cu care tratează instituţiile abilitate ale statului român existenţa unor grupări paramilitare teroriste pe teritoriul ţării noastre. Este vorba de vestita Gardă Maghiară, în cadrul căreia funcţionează un aşa-zis Batalion Secuiesc, din care face parte şi Csibi Barna, ca lider, respectiv comandant al Plutonului „Albert Wass”, după numele unui criminal de război recunoscut ca atare în toată Europa, mai puţin în Ungaria. Aşa s-a ajuns ca un obscur extremist din Miercurea Ciuc să devină celebru pentru gestul său macabru de a „spînzura” o păpuşă închipuindu-l pe Avram Iancu, simbol al Revoluţiei de la 1848, considerat de drept un erou al neamului românesc. Este evident, totodată, că asemenea gesturi, făcute în mod repetat de etnici maghiari în diferite momente ale istoriei, ţin de însăşi structura lor şi au la bază ura fără margini la adresa poporului român. Numai capii de astăzi ai ţării, ca şi ai tuturor partidelor care s-au perindat la guvernare braţ la braţ cu UDMR-ul, nu vor să vadă acest adevăr care sare în ochi, făcîndu-se părtaşi în acest mod la un grav atentat la siguranţa naţională a României.

Colonel (r) DAN ZAMFIRESCU

Share |

Articol vizualizat de 3260 ori

27 Apr 2011