ASFALT TANGO

Dacă ar fi să analizăm unele aspecte din viaţa de zi cu zi a românilor, ne-am da seama că am putea fi nu numai fruntaşi, ba chiar am putea intra în Guinness Book. Avem noi un preşedinte cercetat penal în Dosarul Flota? Avem. Avem noi un guvern demis printr-o Moţiune de Cenzură în Parlament şi repus în funcţie? Avem. Avem noi firme (a se citi indivizi) care s-au îmbogăţit peste noapte din desenarea liniilor pe asfalt? Avem. Ca urmare, avem noi regi ai asfaltului, cu reşedinţe somptuoase şi conturi de milioane de euro, dar fără drumuri? Avem. Avem noi cel mai mare număr de emigranţi din Uniunea Europeană? Avem. Avem noi cea mai mare sărăcie din Europa? Avem. Avem noi... Sigur că avem. Avem îndeplinite toate condiţiile impuse pentru intrarea în Cartea Recordurilor, mai ales că în foarte scurt timp vom realiza şi un alt record în privinţa autostrăzilor. Pe lîngă faptul că infrastructura noastră rutieră este extrem de săracă la acest capitol, guvernanţii reuşesc, după reţete îndelung experimentate, să cheltuie enorm cu întreţinerea lor. Unde mai pui că mergînd spre Piteşti pe A1 sau spre Cernavodă pe A2 vezi firme de pază care asigură securitatea autostrăzii. Ce securitate? Este o chestiune numai de ei ştiută, pentru că dacă te uiţi în jur o să vezi acelaşi peisaj dezolant, reprezentat de devastarea gardurilor de protecţie laterală, cadavre de animale, centura metalică dintre cele două sensuri contorsionată, panouri verzi de protecţie antifaruri plasate pe mijlocul benzii metalice despărţitoare lipsă, panouri publicitare ruginite sau contorsionate ca urmare a impactului cu unii şoferi obosiţi, semne de circulaţie degradate etc., etc.. Şi atunci, te întrebi: ce-or păzi aceste firme, pentru ce sînt ele plătite din banii publici, ca să ce? Doamne, şi ce autostrăzi au alţii! Farmacie, nu alta! Sîntem de rîs. Nu ne crapă obrazul de ruşine cînd mergem în Ungaria şi vedem ce infrastructură modernă au ungurii şi care reprezintă un indicator al nivelului de civilizaţie? Numai noi ne cîcîim de atîta amar de timp să facem măcar o autostradă de la cap la coadă! Dar ce să vezi, de ai dracului ce sîntem nu reuşim acest lucu. În schimb, băgăm milioane şi milioane de euro în reabilitarea bucăţii de aşa-zisă autostradă Bucureşti-Piteşti. Istoria recentă reţine faptul că unul dintre cele mai mari scandaluri în domeniu a avut în centru tot lucrările la A1, în anul 2000, cînd ministru al Transporturilor era, ca şi acum, Anca Boagiu (mandatul ei la Transporturi a fost din 27 iunie pînă în 28 decembrie 2000). Numita Boagiu a preluat atunci mandatul de la actualul preşedinte Traian Băsescu, care a renunţat la portofoliul de ministru pentru funcţia de primar al Capitalei. Licitaţia pentru lucrările de reabilitare a autostrăzii A1 fusese cîştigată cu 2 ani în urmă (în mandatul Băsescu), în 1997, de către consorţiul italian Federici Astaldi Todini Italia (FAT), care s-a angajat să termine proiectul în 22 de luni, în schimbul a 27 de milioane de euro. Inaugurarea a avut loc în toamna lui 2000, panglica proiectului de reabilitare fiind tăiată cu mult fast de Anca Boagiu, chiar dacă lucrarea a costat, în final, de circa 4 ori mai mult decît preţul iniţial, iar constructorii au oferit o garanţie de doar 12 luni, adică jumătate din durata reabilitării. În scurt timp, între kilometrii 20 şi 40, pe direcţia Bucureşti-Piteşti, au început să se desprindă, aproape la simpla atingere, bucăţi întregi de strat asfaltic. Ca urmare, s-a impus o operaţiune de reabilitare de urgenţă, pe o porţiune de 36 de kilometri, lucrare care a costat atunci 116 milioane de lei. Anul acesta, Ministerul Transporturilor a alocat circa 10 milioane de euro pentru o nouă reabilitare a A1, care ar trebui să ajungă pentru a se turna 300.000 de mp de covor asfaltic şi pentru a plomba gropi cu o suprafaţă totală de 152.000 de mp. Cele mai multe dintre gropi vor fi însă doar „peticite”. Pe această mare peticeală, statul mai cheltuie încă 10 milioane de euro. Acţiunea a demarat deja. Despre aspect este inutil să mai discutăm. Grav este că suprafaţa carosabilă nu mai are nici bruma de continuitate de pînă acum, fiind toată valuri, valuri şi cît se poate de incomodă pentru trafic, ca să nu mai vorbim de durabilitate. Cei care parcurg acest traseu în mod curent au văzut, cu siguranţă, cum se realizează mult trîmbiţata reabilitare şi îmi dau dreptate. Dacă nu credeţi, mergeţi şi constataţi singuri. Sînt, cu siguranţă, alţi bani aruncaţi pe fereastră, adică în buzunarele unora. Şi asta este numai o parte a jafului practicat în domeniu, pentru că „programul de reabilitare” se aplică în toată ţara. Dar minţile oamenilor „deştepţi” au inventat şi alte modalităţi de drenare a banului public. Dintre acestea se detaşează net sistemul prin care milioane de euro se scurg anual către firme de avocatură clientelare sub forma onorariilor plătite de companiile naţionale şi ministere, în pofida faptului că dispun de propriile departamente de consultanţă şi consiliere juridică, bine încadrate. Potrivit unui raport al Curţii de Conturi, 400 de entităţi controlate au cheltuit, în intervalul decembrie 2008-octombrie 2010, 274,63 milioane de lei cu juriştii proprii şi 317,85 milioane de lei cu firmele externe de avocatură. În total, 592,49 milioane de lei noi. Raportul Curţii de Conturi, trimis în 2 noiembrie 2010 Parlamentului, arată că aceşti bani au fost cheltuiţi în condiţiile în care statul dispune de 7000 de jurişti angajaţi. Campionul cheltuielilor este, aşa cum, desigur, aţi ghicit, Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România. „Remarcăm modul discreţionar în care entităţile publice locale au înţeles să cheltuiască banul public prin angajarea serviciilor de avocatură externe”, se precizează în Raportul Curţii de Conturi. Practica semnalată de Raportul Curţii de Conturi a continuat şi în 2010, în plină criză. Cu siguranţă, vom intra în Cartea Recordurilor pentru că banii pe care i-am băgat pînă acum în aceste firme sau în reabilitări ar fi fost de ajuns pentru construcţia a cel puţin jumătate din Coridorul IV paneuropean. România este singura ţară membră a UE care nu are nici o autostradă adevărată şi ale cărei drumuri naţionale sînt veritabile dezastre. Eşecul României la capitolul infrastructură rutieră aparţine în proporţie covîrşitoare PDL, partidul care a deţinut de cele mai multe ori portofoliul de ministru al Transporturilor. Managementul defectuos practicat de miniştrii pedelişti ai Transporturilor şi sistemul de „drenare” a banilor publici adus la perfecţiune de aceştia au avut cele mai importante contribuţii la eşecul rutier românesc. Acelaşi raport al Curţii de Conturi confirmă cu vîrf şi îndesat faptul că ministerul patronat aproape 20 de ani de Traian Băsescu şi de diverşi subordonaţi ai săi din PDL este campionul direcţionării fondurilor de stat către conturile firmelor de partid. Astfel, situaţia cheltuielilor efectuate de instituţiile centrale de stat, cu angajarea serviciilor externe de asistenţă juridică, arată că Ministerul Transporturilor, în perioada decembrie 2008-octombrie 2010, a făcut plăţi către diverse case de avocatură în valoare de 99.621.100 lei, însemnînd aproximativ 23,1 milioane euro, în ciuda faptului că dispune de un serviciu juridic propriu, format din 110 jurişti. O situaţie şi mai scandaloasă a fost identificată la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, aflată în subordinea ministerului de profil. Din decembrie 2008 pînă în octombrie 2010, CNADNR a cheltuit cu onorariile avocaţilor din firmele de avocatură apropiate PDL suma de 89.334.579 lei, adică 20,9 milioane euro, deşi compania are 635 de angajaţi cu specialitate juridică! Iată lista avocaţilor şi a caselor de avocatură care au primit bani de la CNADNR în 2010:

1. Dragomir şi Asociaţii – 12.946.606 lei pentru servicii juridice de expropriere pe traseul Autostrăzii Bucureşti-Braşov.

2. Cecilia Popa şi Asociaţii – 7.357.254 lei pentru servicii juridice de expropriere pe traseul Autostrăzii Braşov-Borş.

3. Cabinet Individual de Avocatură Stancu Ionel - 2.871.225 lei pentru servicii juridice de expropriere.

4. Toma Dragomir şi Asociaţii – 2.602.250 lei pentru servicii juridice de expropriere pe traseul Autostrăzii Bucureşti-Braşov.

5. Cabinet Individual de Avocatură Băraş Ioan - 872.993 lei pentru asistenţă juridică pentru lunile martie 2009-ianuarie 2010.

6. Băiaşu şi Voichiţa Maria Cabinet Avocat – 519.327 lei.

7. Cabinet Avocatură Ina Vintilescu – 450.662 lei.

8. Trifu Şerban Alexandru Cabinet de Avocat – 442.672 lei.

9. Societatea Civilă de Avocatură Pavel şi Asociaţii - 228.964 lei pentru servicii juridice în acţiunea de refacere şi reabilitare a DN24 Galaţi-Crasna şi DN 24B Crasna-Albiţa

10. Boştină şi Asociaţii – 169.705 lei pentru servicii juridice la construcţia autostrăzii Cernavodă-Constanţa, tronsonul Medgidia-Constanţa, contract încheiat în 2010.

11. Societatea Civilă Profesională de Avocaţi Mihălcescu şi Asociaţii – 94.089 lei.

12. Cabinet de avocat Mihai Ghenuş – 46.500 lei.

13. Cabinet de avocat Uluitu Aurelian Gabriel – 7.948 lei.

14. Cabinet de avocat Vîlceanu Gheorghe – 7.886 lei.

15. Corbett&CO (Marea Britanie) – 880.939 euro pentru servicii juridice pentru by-pass la DN Deva-Orăştie-Sibiu.

Apropo de sumele imense cheltuite cu onorariile avocaţilor care reprezintă compania în procesele de exproprieri, trebuie precizat că, din datele oficiale ale CNADNR, pînă în octombrie 2010 doar 30 % din suprafaţa necesară Autostrăzii Transilvania a fost expropriată. Avînd în vedere că pentru exproprierea a doar 30 % din suprafaţa aferentă Autostrăzii Transilvania, CNADNR a cheltuit atîtea zeci de milioane de euro pentru onorariile avocaţilor cotizanţi la campaniile electorale ale PDL, nu se poate să nu te întrebi: oare cîte alte sute de milioane de euro vor mai primi casele de avocatură arondate principalului partid de guvernămînt pentru restul exproprierilor care trebuie făcute, nu numai pentru Autostrada Transilvania, ci şi pentru celelalte autostrăzi existente, deocamdată, doar pe hîrtie? Vedeţi de ce în România trebuie să vină la putere un Vlad Ţepeş? Pentru că nu sînt bani pentru pensii şi salarii, pentru că numărul şomerilor a depăşit cifra de 1.200.000, iar tendinţa este de creştere, astfel încît peste 30% din populaţia activă a României nu va avea un loc de muncă, pentru că unii fură vîrtos din averea statului şi ne scot ochii cu petice pe asfalt.

Colonel (r) DAN ZAMFIRESCU

Share |

Articol vizualizat de 3844 ori

25 Mai 2011