ANALFABETISM ŞI TUBERCULOZĂ

În anii ’50, în perioada de întrerupere a muncilor agricole, ţăranii neştiutori de carte erau chemaţi seara la şcoală, după terminarea orelor de curs ale copiilor lor. Oricît de grea ar fi fost acea perioadă de bolşevism crunt, trebuie să recunoaştem conducerii de atunci acest merit, şi anume faptul că mulţi dintre cei care se născuseră şi ajunseseră la o anumită vîrstă fără să ştie să scrie sau să citească se puteau mîndri, la 40-50 de ani, că reuşiseră să primească lumina cărţii. Oricum, ştiau să citească, ştiau să scrie, iar cei mai sîrguincioşi îşi ajutau chiar progeniturile să-şi facă lecţiile pentru şcoală. Sigur că analfabetismul nu fusese eradicat în totalitate în România. Dar să aflăm astăzi că 40% dintre români citesc prost sau nu ştiu să citească, dar şi că 150.000 dintre aceştia nu ştiu deloc carte, iar ţara noastră are cei mai mulţi analfabeţi din întreaga Europă de Est, este deasupra oricărei închipuiri. Principalul motiv al despărţirii de şcoală îl constituie sărăcia lucie în care trăiesc cei mai mulţi copii de români. Părinţii lor sînt blamaţi că îi pun la muncă în loc să-i trimită la şcoală, dar nimeni nu se întreabă de unde să aibă aceşti amărîţi de oameni şi banii necesari pentru lucrurile elementare care presupun mersul la şcoală. Şi mai grav e faptul că aşa-zisa democraţie nu numai că n-a reuşit să îndrepte lucrurile, dar i-a aruncat pe mulţi dintre copiii românilor în întunericul ingnoranţei şi al lipsei de viitor. Numai în judeţul Vaslui, anul acesta, aproape 800 de elevi au abandonat şcoala, peste 400 dintre ei fiind în ciclul gimnazial. Numărul analfabeţilor, neştiuţi sau ascunşi, creşte de la o zi la alta, iar dramele acestor micuţi se petrec în tăcere şi total abandon din partea statului. Ce ţară europeană este România, în condiţiile în care mulţi dintre cetăţenii ei n-au reuşit să se despartă de Evul Mediu? Mai mult decît atît, românii sînt acuzaţi că duc tuberculoza în Europa, 1 din 3 cazuri depistate în ţările din UE provenind de aici, de la noi. Să ne lămurim: tuberculoza fusese eradicată, în mod sigur, în România. Astăzi, ea se regăseşte mai ales în rîndul deţinuţilor, al comunităţilor ţigăneşti şi al persoanelor fără adăpost. Din cele 88.000 de cazuri de tuberculoză diagnosticate anual în UE, peste 30% aparţin României. Analfabetismul şi tuberculoza fac, aşadar, ravagii într-un stat care îşi permite să lichideze, fără milă, zeci de spitale şi mii de şcoli. Şi mai îngrijorător e faptul că Bruxelles-ul nu simte nevoia să atragă atenţia celor de la Bucureşti în legătură cu această cale greşită pe care o urmează. Este mai mult decît evident că România e departe de a corespunde, din multe puncte de vedere, standardelor europene. Dacă tot ne-au primit în acest club select, de ce nu ne ajută, de ce se fac că nu observă că românilor le scade imunitatea, din cauza unei alimentaţii nesănătoase şi a unui sistem medical precar? Un bolnav de tuberculoză poate îmbolnăvi anual între 10 şi 15 persoane şi, în primul rînd, pe cei din familia sa. Aproape 80% dintre aceşti bolnavi au vîrste cuprinse între 15 şi 45 de ani, ceea ce nu este numai cutremurător, ci şi strigător la cer. În curînd, toţi românii vor arăta asemenea celor 1.200 de locuitori ai satului Păuleasca, din comuna Mălureni, judeţul Argeş, dar aici este vorba de o comunitate de rudari aflaţi mult sub limita de subzistenţă, băgaţi în seamă doar în campaniile electorale. Puţini ştiu carte, iar traiul lor se rezumă la ceea ce le oferă primăria. Nu sînt hoţi, trăind mai ales din confecţionarea şi comercializarea măturilor, a coşurilor de nuiele, a fuselor, albiilor şi lingurilor. Nici aceste meşteşuguri nu mai au căutare. Uneori sînt angajaţi la culesul ciupercilor şi al fructelor de pădure. Unii reuşesc să crească mai multe animale mici, neapărat un măgar, pe lîngă aşa-zisele lor gospodării, demne de vremurile demult apuse. Acest exemplu poate părea izolat, dar, dacă vom merge în ritmul la care ne condamnă cei de la Putere, în curînd România va fi un imens sat Păuleasca, în care fiecare se va descurca aşa cum va putea, dar oricum fără şcoală şi fără medicamente...

DUMITRU AVRAM

Share |

Articol vizualizat de 4012 ori

30 Mai 2011