Americanii, Băsescu şi Avioanele

Stenogramele WikiLeaks demonstrează că Traian Băsescu a primit un masiv sprijin politic din partea Ambasadei Statelor Unite, pînă spre finalul primului său mandat. După care, deşi relaţiile cu şeful statului român s-au răcit, în mod vizibil, Administraţia de Stat şi, respectiv, Ambasada au fost, în cel mai bun caz, neutre. Decizia lui Traian Băsescu, în calitate de şef al statului, de a trece peste orice şi de a susţine făţiş achiziţionarea avioanelor de luptă second hand din Statele Unite, a jucat un rol-cheie. Dar nu numai. În numele României şi, cel mai adesea, încălcîndu-şi grav prerogativele constituţionale, Traian Băsescu i-a obligat pe cetăţenii acestei ţări la multe şi umilitoare sacrificii. Puse pe altarul a ceea ce tot el numea „marele licurici”. Conform angajamentelor noastre NATO, România trebuia, pînă în prezent, să dispună de o forţă aeriană de intervenţie rapidă. Respectiv de o flotă de avioane multirol. Traian Băsescu, după cum rezultă din documentele WikiLeaks, s-a angajat ca, atîta timp cît el va fi preşedinte, să nu fie achiziţionat nici unul dintre cele două modele de aeronave europene. În schimb, el a promis că vor fi cumpărate avioane ale Statelor Unite scoase din uz. Mai mult decît second hand. Şi care ar urma să fie cîrpite. Şi abia apoi echipate cu ceea ce este necesar pentru a deveni o flotă, eventual de mîna a doua. Incapabilă să facă faţă unei confruntări aeriene cu avioane multirol moderne. Decizia şefului statului ne-a costat şi o investiţie masivă, de circa 3 miliarde euro, într-o industrie superperformantă, sub aspect tehnic, care urma să fie facută în schimbul achiziţionării avioanelor europene printr-o operaţiune offset.

Sub aspect legal, preşedintele şi-a depăşit în mod grav atribuţiile. Decizia de a cumpăra sau de a nu cumpăra un anumit tip de armament trebuia luată în urma unui concurs de oferte. A unei licitaţii. Făcută pe baze nu numai strategice, ci şi comerciale. Economice. Trebuia să cîştige cel care oferea cea mai bună marfă, la preţul cel mai bun. Numai astfel cetăţeanul român ieşea în cîştig. Dar pentru asta, cel puţin sub aspectul performanţelor echipamentelor militare, decizia trebuia să revină Armatei. Armata a fost mai mult decît ignorată în acest caz. Ea a fost, fix din acest motiv, decapitată. Nici Guvernul, care ar fi trebuit să ia decizia comercială, nu a fost întrebat. Dimpotrivă. Atît Tăriceanu, cît şi Meleşcanu au luat, pe această temă, o palmă peste bot de la preşedinte.

SORIN ROŞCA STĂNESCU

Share |

Articol vizualizat de 3147 ori

01 Apr 2011