Departe și aproape

0
369

De departe, când mă aflam în America, România se vedea conform presei de acasă, adică fie vedeam totul în negru, la nivel de tragedie, de haos, de lipsă de speranță, fie la superlativ, că pe malurile Dâmboviței ar fi paradisul, așa cum apăreau cei din camarilă, clanurile mafiote, dar și vedetele României, care erau continuu comparate cu marile staruri, în frunte cu Loredana, Madonna României, apoi comparații cu Lady Gaga,  Beyoncé, Eminem, Mariah Carey, Céline Dion, ba și mai și, fiindcă exista și o imitatoarea a lui Marilyn Monroe, de aceea astfel de știri erau total neconvingătoare. Aveam o imagine a României între extaz și agonie, departe de imaginea pe care o aveam eu despre țara mea.

Nu se adeverea vorba lui Caragiale, care spunea: „Vrei să-ți placă lumea, privește-o de departe. Vrei s-o cunoști, privește-o de aproape”. De departe, România nu-mi plăcea, fiindcă mass-media ei o prezenta fie în negru, fie edulcorat, adică ceva care nu era convingător, mirosea a fake news. Falsitate cât cuprinde. Și mai ales fecalizarea, peste care s-a suprapus americanizarea, ceva greu de imaginat, la mintea unor imitatori proști. Eu aveam România din mine, din sufletul meu, o realitate vie, bogată, care respingea imaginea pe care o primeam din țară, de la știriștii ei.

Așa cum îmi miros acum extem de fals declarațiile lui Băsescu și Ponta, care cer cu obrăznicie schimbarea guvernanților, care vorbesc de haos, despre ceea ce ei înșiși au creat, o mahala, o politică de gașcă, de destabilizare. Și prostimea acceptă, unii îi văd pe cai mari din nou la primărie sau în alte posturi, unde s-au dovedit gropari!

Un fost turnător și un fost plagiator ne dau lecții de cinste. Cine să-i creadă? Nu sunt credibili. Ei însă ne strecoară cu obrăznicie fluturași pe sub ușă. Și unii îi vor alege, dar cred că aceștia fac parte dintre oamenii fără judecată. Așa cum credibili nu sunt nici gogoșarii pandemiei, precum Arat Fată-Frumos, devenit scula deciziilor guvernamentale, un altoi, o rușnie, care o face pe profetul, care dă în populație, o umilește!

De aproape, România se vede mai colorat. Există chiar o altă Românie, mai ales cea din Ardeal, care e mai occidentalizată, cum este Brașovul, apoi sunt Sibiul, Clujul, Timișoara și multe alte locuri românești care nu seamănă cu zona valahă. Oamenii acolo vor altceva, ei nu mai vor să trăiască în Las Fierbinți, s-au săturat de scandal și umor de mahala. E o lume mult mai spalată, mai aerisită.

Apoi, dacă mă apropii și mai mult de realitate, am să vă spun ce descopăr zilnic în parcul unde mă plimb, Cișmigiu. Aici majoritari sunt tinerii, în special cei de la Colegiul „Lazăr”, care au altă alură. Sunt frumoși și ambițioși. În afară de preocuparea vârstei, dragostea, au orientări clare. Dacă România nu le va statisface pretențiile, ei sunt pregătiți să plece. Mulți cunosc deja focare occidentele de atragere a minților înzestrate.

Acești tineri nu urmăresc presa sau politica. Nu-i intersează. Tebuie să fie invers, ca politica să se intereseze de ei, fiindcă dacă nu se apropie de adevăr, țara îi va pierde pe acești tineri.

Cunosc și oameni din mass media care sunt plini de ură, de încrâncenare, care văd totul în negru, care sunt imens de înrăiți pe tot ce se întrâmplă. Nimic nu-i mulțumește, sunt numai cu NUUUU înainte. Ei sunt împotriva lui Împotriva.  Sunt oameni care nu ies pe stradă, care nu cunosc viața direct, ci din presă și de la televizor. O populație care stă 6 ore pe zi la televizor, categoric că e îndobitocită. Invazia de filme urâte, cu violență, crime, violuri, limbaj obscen, te sperie. Este sinistru acest bombardament cu imagini schizoide. E ca într-o pușcărie bine controlată, de spălare a creierelor și de tâmpit lumea. Viața adevărată, directă, este foarte diferită de cea indirectă, trăită prin intermediari.

M-am bucurat mult când am cunoscut o tânără din orașul Victoria care citea o carte despre Beethoven (a găsit soluția, ea fiind profesoară de muzică!) și mi-a spus că a renunțat la televizor, nu-l mai are de 7 ani, fiindcă nu mai putea suporta minciunile care se emiteau, nici seriale de tip „Las Fierbinți” și „La bloc”, din care reiese că suntem o țară de handicapați! Sigur, în Ardeal nu ai să întâlnești limbajul absurd, de groapă, din aceste seriale.

În România există și o pătură cultivată, nu numai o populație semianalfabetă cu internet, de îmburgheziți peste noapte, fiindcă există un mare numar de oameni avuți, care trăiesc în vile, au câte patru mașini, duc o viață de burghezi, dar sunt „semianalfabeți cu internet”, cum spunea Solomon Marcus. Deci nu sunt departe de Las Fierbinți.

Dar pe mine mă interesează oamenii normali. O mare parte a populației, cea care nu e dependentă de știri și politică, duc România spre normalitate. O astfel de viață normală nu ai să vezi la televizor.

Faceți această expereință. Urmați-l pe Mihail Sebastian care în „Jocul de-a vacanța” și-a dus personajele în vacanță și le-a rupt de orice infomație venită din presă sau de la radio. Faceți acest experiment. Fără presa de gașcă, viața e mai reală. Devine mai aproape de seva ei germinatoare. E nevoie de o astfel de purificare și atitudinea oamenilor se va schimba radical.

 

Grid Modorcea

 

 

loading...
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentVOR SI EI TABLETE!
Articolul următorLecția US Open