PICTURA

Spune aburita oglinda-oglinjoara

Balada dusilor din  tara.

Balada celor ce-au plecat d-acasa,

Sa aiba bani si-apoi ceva pe masa;

Bani si iar bani si-un pic de libertate,

Orice si mult, dar nu si sanatate.

 

Romani pribegi cu buletinu-n buzunar,

Plecati fara adrese, de viata n-au habar.

De ce ar sta , le stau mai bine dusi ;

Le-ar fi prea greu a sta unde sunt pusi.

Romanul vrea acolo s-aici sa-i mearga bine,

Poseda doua umbre, de el nici una nu se tine.

In fine, neamu-ntreg a emigrat,

Ca e pe tara, hoti si soacra suparat.

 

Au luat in straita, tuica si cu sunca

Si au plecat sa caute de munca.

Transpira la lopata, mancand seminte si covrigi,

Scovergi, sarmale, urda, desertu-i mamaligi.

Au nostalgia nuntilor cu hora si cu dar,

Cu strigate, scandaluri, finalu-i var si-amar;

Soriciul porcului parlit, e credinta populara,

Iar datina la noi, nicicand nu vrea sa  moara.

 

Pentru-acei ce au plecat fara adrese,

Sa-nvete la straini si sa le pese:

Cum se traieste simplu si modest,

Fara sa se laude ca vin din Est.

Ajunsi la ei in casa, vedeti probleme, criticati,

N-aveti morala, clasa- nu va suparati;

Ca ati ales sa fiti pe-alor meleaguri

Unde grijile sunt doar niste fleacuri.

Priviti de sus pe cei ce v-au primit,

-Voila, de ce Romanul nu-i asa iubit.

Grasii mei nationalisti de stadioane,

Au cam uitat cand le-au fost foame.

Azi instariti, cu mintea cronic-mutilata,

Pe cap ar tot purta o coronita inflorata,

Din bete de chibrit si papadie fara zile,

Acei corupti falosi si mandrii ca au pile.

-Pe cine-ati pus in parlament sa reprezinte !

Sorry confrati, nici ei dar nici voi n-aveti minte.

Nu ma casun pe tara gratos cu salbaticie

Ca Paunescu-n momentul sau de agonie,

Cand in tara sa el si-a bagat-o

Fiind pe patul mortii-  cine i-a sculat-o ?

 

Romani ce ati iesit cu buletinu-n lumea mare,

Se vede ca veniti de unde-i suparare.

Caci gandu' e blocat acasa la tarla,

Sa v-o pazeasca neamu', cineva.

Dupa trei iepuri, calare ati plecat,

De soarta tarii nu prea v-a pasat.

Romanii mei ce mult umblati,

Nici voi nu stiti ce vreti, ce cautati.

Ca sa nu-ntelegeti varianta care vreti,

Cititi de multe ori incet, nu beti !

 

Pe plaiurile ca niciunde, prin sange ne-au trecut barbari,

Nici prea urati nici prea frumosi, ne credem cei mai tari.

La noi, sa nu uitam, de secole asa a fost mereu,

Tot luminatu ' ce-a condus, se credea un Zeu.

Oriunde-n lume ne aflam, ne criticam nu ne iubim,

Apoi ca vremea ne schimbam, uniti am vrea sa fim.

Decebal, Dracula, Mircea sau Stefan,

Azi plaiurile voastre, nu mai fac un ban.

Cate eforturi, timp pierdut si cata energie,

S-avem, sa fim, sa facem si sa fie .

Necaz, c-avem visuri mari si idealuri imposibil de cuprins,

Dar si mai mare, cand ne multumim cu scopuri prea usor de atins.

 

-As vrea sa stiu nestearsa oglinda-oglinjoara,

De va veni-ntr-o zi, acea schimbare-n tara..

Ca mis plecat pe vremea comunista,

Plecat fara retur in tara mea cea trista.

Azi fericit, o duc cum pot in saracie exemplara,

Sufar de bine, iar sanatatea continua sa ma doara.

Si eu ma-ntreb de ce nu vreau sa merg acasa,

E simplu de ghicit: inteligenta nu ma lasa.

Mai bine te invit la mine ca sa vii,

Dar nu-mi aduci manele ci numai poezii.

 

Am pus in versuri, ce altii susotesc

Si n-au curaju-a spune ce mai mereu gandesc.

Obosit, am aruncat oglinda-n abisul tacut

Sa nu mai stiu de nimeni si trecut.

C-o singura culoare gri, am pictat tabloul Romanesc,

Din somnul vostru mutilat, sperand sa va trezesc.

Dar din pacate...

Neschimbati ve-ti fi ca de obicei:

Valoarea voastra nu-i umana...ci in lei.                                                           

 

 

 

                                                                              Florin Branga