1 decembrie-poezie

Decembrie trist, trist, trist,

Începe o lună, o iarnă, o viaţă –

Cu spatele spre ieri şi cu nimic în faţă

Suntem un surogat cu iz capitalist.

Ne-am degradat ca neam atât de violent

Încât puţinul bine încet încet s-a stins –

Blestemul prăbuşirii în haos ne-a împins

Zdrobind normalitatea sub un călcâi dement.

Românii cruce fac călcându-se-n picioare –

Se-nghesuie la blide şi la pomeni se-mping –

În sufletele seci luminile se sting

Şi creşte degradarea în toţi şi-n fiecare.

Sub legi fără de lege abia de mai trăim –

Puţini purtăm în sine ideea de normal –

Plătim în valuri tulburi să năzuim la mal –

E scumpă clipa vieţii, ne costă să murim.

În zdrenţe şi desculţi ne-am câştigat Unirea –

Prin lupte sărăciţi, cât de bogaţi eram ...

Român lângă român, eram popor şi neam

Ştiindu-ne în gând şi-n suflete menirea.

Nici n-a trecut un veac şi ce suntem acum?

Eram popor cinstit şi harnic şi curat –

Aveam înţelepciune şi pasul măsurat –

Suntem lipsiţi de vlagă, cenuşă, praf şi scrum.

La porţi europene de zeci de ani cerşim –

Ce să respecte alţii când ştim privi în jos?

Ne-nghesuim spre mâine la uşile din dos –

Ne degradăm ca oameni, ca neam ne umilim.

Au pietre  din cetăţi fântâni şi garduri grele –

Analfabeţii mulţi duc banul şi puterea –

Românul încă OM îşi târâie durerea

Cum duc şi eu prin vremuri amarurile mele.

Politică, fanfară, fasole, defilări –

Sub steaguri arborate e sărbătoare tristă –

O ţară umilită există, mai există ...

Prea singură în lume şi printre alte ţări.

Bolnavă, umilită, cu şcoală de doi bani,

Ruşinea tot apasă pe umerii de ţară –

Ni-i viaţa drămuită şi pâinea ni-i amară

Şi mergem înspre mâine prin cei mai negri ani.

Şi totuşi vina toată e-n noi şi printre noi –

Ştim preamări pe alţii, la alţii ne-nchinăm –

De-avem şi noi valori, le vindem sau le dăm

Inconştienţi şi orbi  de-a dreptul la gunoi.

La mintea luminată, la gândul înţelept,

Cu demnitate vie şi zdrenţele se poartă –

Aşa vom fi stăpâni pe viaţă şi pe soartă,

Români cu fruntea sus şi cu grumazul drept.

Puterea se câştigă, puterea nu se cere –

Puterea e cultură, istorie, credinţă,

E suflet, gând şi muncă, e forţa din fiinţă

Ce dăinuie prin vremuri, prin zile, ani şi ere.

dr. Teona Scopos, Iasi

Share |

Articol vizualizat de 1233 ori

03 Dec 2011