Aniversarea unei oportunități…

0
1000
De cele mai multe ori, existența unor reguli exterioare (care vin să supervizeze modul în care o societate mai mult sau mai puțin dezvoltată în ale democrației sau aflată într-o perioadă de tranziție) respectivei soietăți nasc dispute. Pe de o parte, există o categorie de politicieni care (din rațiuni ce țin de oportinutatea momentului!) acceptă impunerea acestor reguli la nievlul populației. Pe de altă parte, există o categorie de politicieni care se opun. Nu din convingere și nu din dorința de a proteja interesele propriilor cetățemi. Nici vorbă! Se opun din simplul și banalul motiv că ei nu sunt cei aleși să fie interlocutorii factorului care, inițial, propune, iar, apoi, cu brutalitate, impune. Nu este nimic nou sub soare. S-a întâmplat în multe țări și se va mai întâmpla. Poate doar rețetarul va fi modificat. Modificat în sensul de optimizat și de rezultate fără erori. 
Așa cum era de așteptat, nici România nu a scăpat acestui proces de democratizare “forțată”. La fel de bine am putea să îi spunem proces de mankurtizare. Sub diverse forme, factorul extern, având diverse proiecte și denumiri occidentale, a impus un set de norme și reguli prin care, sub aparemța consolidării democrației, apărării drepturilor omului, consolidării statului de drept etc., să își sporescă ascendetul asupra societății, dar și asupra instituțiilor respectivei societăți. Și, într-un caz și în celălalt partenerul de dialog trebuia să fie o entitate care să controleze vârfurile societății, astfel încât să nu existe derapaje ale proiectului.
Pe măsură ce proiectul cunoștea dezvoltări semnificative, controlul trebuia să fie tot mai riguros exercitat. De ce? Din simplul fapt că apăreau diverse forme de manifestare ale puterii. Forme care, însă, nu aparțineau factorului extern. Mai mult și, poate, mai periculos, aceste forme autohtone dețineau și resurse. Și, în acest moment era nevoie de un control și mai puternic cu efecte năucitoare. Așa apar “căsătoriile” din interes având un interes bine definit. Inginerii le-ar spune binoame. Noi, însă, să rămânem în zona unei comuniuni liber exprimate, dar consființite de existența unui “naș” extrem de influent. Și, pornind de la această stare de fapt, lucrurile ar evolua într-o manieră bună pentru cei „doi soți” și „nașul” lor.
Surpriza majoră a fost momentul 16 martei 2016 când, într-o conjuctură nu foar exactă, unul din cei doi soți, dacă nu chiam amândoi, primesc o veste tragică pentru ei și năucitoare pentru naș. Vestea infidelității partenerilor conduce la surghiunul lor. Practic, cei doi infideli sunt trimiși acolo unde trebuiau, de la bun început, să stea și să se manifeste. Părintele spiritual al celor doi este năucit. Pe de o parte, nu înțelege ce s-a întâmplat. Pe de altă parte, nu are nicio explicație rațională. Nu înțelege nimic din ce s-a întâmplat. Totul părea perfect. Cu o mică excepție! Mică, dar foarte importantă! Spiritul național al cetățenilor a spus: AJUNGE! Și, a ajuns! În disperarea sa, factorul extern, uită de cutume diplomatice, reguli, tratate, convenții și pune cizma pe grumazul cetățenilor din dorința de a identifica sursa răului. Și, lupta a asta durează de 3 ani!
Nu este o ficțiune! Este ceea ce s-a petrecut în România! De la momentul în care scena politică a fost lăsată doar cu actorii de drept, iar entitățile celelalte care interferau în procesul manifestării politice au fost trimise unde le era locul. În cazărmi! Zbaterea a existat. Și, probabil că va mai continua să existe! Zbaterea pentru oprirea procesului de recuperare a României din mâinile factorului extern! Despre ea este vorba!
Însă, beneficiile acestui moment sunt foarte importante. Chiar dacă nu se văd cu ochiul liber de către toată lumea! 
În primul rând, jocul politic este făcut doar de partide politice fără interferența jucătorilor “discreți”. Așa se justifică și năuceala din zona studiilor sociologice privind cota fiecărui partid. De la o lună la alta, scorurile, procentele, încrederea înregistrează variații semnificative. Atât de semnificative încât justificările aruncate pe piață nu conving pe nimeni.
În al doilea rând, experimentele de laborator ale sistemului sunt în declin. Altfel spus, influența non-politicului în manifestarea politică este din ce în ce mai redusă.
În al treilea rând, factorul extern nu mai are interlocutor. Nu mai are acel mic jupân care putea să rezolve orice, oricum și oricând. Pe cale de consecință nici micul jupân nu mai are ce face decât să îndeplinească scopul pentru care a fost înființat și să “joace” în matca constituțională.
Practic, momentul 16 martie ar trebui să semnifice aniversarea unei oportunități. Aceea de recuperare a României din mâinile factorului extern. Este adevărat că sunt unii salvatori care au dat o lovitură Sistemului. Dar, ce te faci dacă acești “salvatori” au dat lovitura fatală Sistemului cu voia…Sistemului? Nimic! Mergi mai departe! Proiectul recuperării României din mâinile factorului extern este mult prea important pentru a ține cont de un…și, aici, cititorii Ziarului Tricolorul sunt invitați să găsească cuvântul cel mai potrivit!
Redacția
loading...