Memorial Day

De GRID MODORCEA

Ce spectacol e vara în Manhattan! Aici nu domină decît aceeaşi "prejudecată": să fii suplu, să mănînci numai produse naturale, să fii sănătos, să trăieşti cît mai mult! Ca atare, toată lumea aleargă şi zîmbeşte! În contactul cu strada, care este oglinda oraşului, a naţiunii, n-ai să vezi oameni crispaţi, stresaţi, fiindcă americanii nu cunosc disperarea de a supravieţui. Ei cunosc numai munca, aşa cum o ilustrează ideal Manhattan, care este imaginea unui Sisif. Miile de clădiri gigantice, una mai originală decît alta, sunt expresia unei munci titanice. Aici locul de muncă este garantat pentru ei şi pentru cei care deţin un green card. Toţi cîştigă pentru a-şi putea asigura condiţiile de fericire. America este ţara care cunoaşte ceea ce se numeşte clasa de mijloc. E o ţară a clasei de mijjloc, care a făcut ca majoritatea oamenilor să trăiască decent, fără să mai existe acea discrepanţă uriaşă între bogaţi şi săraci, aşa cum se întîmplă la noi, în Rusia sau India. Aici, peste tot, sînt condiţii care prmit oamenilor să facă mişcare. Nu există stradă unde să nu existe cîte o piscină şi terenuri de sport, accesul fiind gratuit. Iar dacă ai şansa să locuieşti lîngă un parc sau lîngă Ocean, aşa cum locuiesc eu la fiicele mele, poţi spune că fericirea este extrem de aproape. E acelaşi sentiment pe care îl ai cînd ieşi de la miraculoasele simfonii religioase, cum sînt aici slujbele, ca la biserica St.Monica, de pe 79 St., unde chiar Dumnezeu ţi se pare aproape. Pe de altă parte, New York-ul, după cum se ştie, este cel mai aglomerat oraş turistic, pregătit să primească vara milioane de vizitatori, ceea ce îl face să semene cu o staţiune, e drept, gigantică, avînd enormul avantaj că insulele lui, cu Manhattan în frunte, sînt înconjurate de apă, de apele Ocenului Atlantic.

De aceea, aici mereu există o briză, un vînt răcoritor, care face suportabile chiar şi cele mai ridicate temperaturi. Am vorbit cu un vechi newyorkez, pe care l-am întîlnit la East River, şi mi-a explicat istoria acestui loc, cu podurile, insulele şi zonele populate, apoi mi-a indicat să merg cu metroul şi să cobor la Coney Island, pentru a ajunge la plaja de la Ocean. Formidabil! Un oraş gigant, care la o distanţă de maxim un ceas, se bucură de Ocean şi munte. Ce-a fost aici de Memorial Day nu vă pot descrie! Evident, New York-ul nu are nevoie de nici o reclamă din partea unuia ca mine, fiind un oraş prin excelenţă popular, plin de hîrti şi pliante la tot pasul. La orice chioşc găseşti hărţi turistice, iar în Lincoln Center o sumedenie de ghiduri. De altfel, aici nu e ţară şi oraş important al lumii să nu aibă un ghid turistic, cu excepţia României! E o mare durere să constaţi că toate locurile din lume au cîte un ghid sau mai multe, cum sînt oraşele italiene, numai biata şi frumoasa noastră ţară, nu! În România se risipesc bani cu nemiluita pe prostii, iar ministrul Turismului e o femeie incompetentă, suficientă, căreia nu-i trece prin cap că trebuie să înceapă cu alfabetul!
Aşa că, nu ne rămîne decît să ne bucurăm de spectacolul pe care îl oferă alte naţii. Şi mă gîndesc la ce se întîmplă în Central Park. Şi nu neapărat de Memorial Day, adică o zi specială, cum este cea de azi, cînd scriu aceste rînduri, ci într-o zi obişnuită. Pe Aleea Scriitorilor, străjuită de giganticul Shakespeare, zeci de trupe cîntă, iar mii de oameni dansează. Domină muzica africană, ritmurile profunde şi lascive ale trupei "Deep Soulful", iar mii de tineri încearcă să le găsească echivalentul în mişcări de dans pe rotile. La intrarea în Park, dinspre Fife Avenue, în apropiere de Metropolitan Museum, o formaţie de jazz uluieşte trecătorii, prin natura eternă a acestui fel de muzică, improvizaţia. E o ritmică infinită, pe care şi un Wagner ar fi fost invidios. Trupele care se manifestă aici sunt cu sutele şi toate profesioniste. Nimic nu mi se pare diletant, totul are o înalta ţinută artistică. Nu mai vorbesc de plimbarea prin acest parc ca o pădure muntoasă, unde vegetaţia luxuriantă se armonizează cu stîncile măreţe ale bătrînei insule. Spectacolul broaştelor ţestoase, de pildă, este urmărit de sute de vizitatori de pe un loc special amenajat langă Shakespeare Theater, unde se află statuile lui Delacorte, The Tempest şi Romeo şi Julieta. În zilele următoare începe aici Festivalul Shakespeare, unde sper să găsesc şi eu un loc. De pe terasa Castelului Dracula (Belvedere), peisajul pare şi mai insolit, imensitatea pădurii armonizîndu-se cu zgîrie-norii de la orizontul ei. Iar peste tot apă, nuferi, stuf, un peisaj de deltă, plin de păsări, precum cocostîrcii. Dominant este spectacolul raţelor, păsări atît de paşnice încît stau să le mîngîi. La fel şi veveriţele. Sau vezi cum o doamnă dresează o răţuşcă, în lacul rezervat jocului cu bărci şi corăbii cu pînze. Răţuşca se mişcă pe malul lacului, aşa cum o dirijează stăpîna ei. Aici totul e domestic, fiindcă natura nu cunoaşte agresiunea omului. Plimbarea prin parc, prin zonele lui muntoase mai ales, este o permanentă plăcere, fiindcă la fiecare cotitură te aşteaptă altă surpriză. Cum ar fi defilarea în trăsuri a unor miri şi mirese, copleşite de flori. Uimitor este momentul cînd musulmanii, la ora rugăciunii, se pun în genunchi şi se roagă. De regulă, se retrag lîngă un copac sau lîngă tricicletele lor. Într-o zi de sărbătoare, precum cea de azi, vin în parc circa un milion de oameni, care ocupă iarba în toate zonele premise, dar, la plecare, fiecare lasă aşa cum a găsit. Aici există un respect colosal pentru muncă. De altfel, The Memorial Day a fost sărbătorit de cei mai mulţi newyorkezi prin muncă, turiştii găsind toate magazinele şi restaurantele deschise. Evident, în cursul dimineţii statuile şi locurile eroice au fost acoperite de flori. Cu mici parade. Eu am fost la locul unde în 2001 exista World Trade Center. Trecătorii păstrează aici un moment de reculegere. Pe locul unde a fost World Trade Center se ridică acum un muzeu memorial. Acesta se află în apropiere de Primăria New York-ului şi de toate instituţiile sale importante, fiecare clădire fiind o bijuterie arhitectonică. Aici e şi Wall Street. Tot acest focus civic este un neasemuit muzeu în aer liber. Şi peste tot verdeaţă. Nu vorbesc numai de parcuri, ci şi de pomii de pe străzi, de florile şi vegetaţia luxuriantă din micile curţi ale caselor. Aici, fiecare fir de iarbă este ocrotit, iar pentru cei cu cîini există diverse plăcuţe de atenţionare, precum "Please Curb Your Dog", cîinele fiind o prezenţă tot atît de numeroasă ca şi omul. Curăţenia este principala preocupare a newyorkezilor, dornici să trăiască într-un oraş paşnic şi igienic.

Versiune de tiparit Memorial Day Versiune de tiparit

Trimite pe email articolul