La colt
Ideea și amatoarele
Shakespeare a fost cel mai mare poet care a scris pentru scenă și cel mai mare actor care a scris pentru tipar, spre a fi citit. El a fost deopotrivă poet și actor. Oare de la o astfel de realitate primară, ideală, o fi apărut ideea de a întocmi un tom voluminos, o ediție de lux, de peste 700 de pagini, cu mult material ilustrativ, intitulat Poeți actori - actori poeți (Ed. Brumar, 2008)? Ideea, prea vagă, generală, îi aparține unui om de teatru, Mircea Ghițulescu, iar materializarea ei a stat în sarcina Luciei Nicoară, fosta directoare a Teatrului din Timișoara, și a mai tinerei sale colege Cristiana Gavrilă, care semnează și o prefață insipidă. Și deodată îmi vine în minte că teatrul timișorean poartă numele lui Eminescu, or tocmai acest mare poet-actor și actor-poet lipsește din această antologie! Fără Eminescu, e fără rădăcină, ca o frunză-n vînt. E o temă supergeneroasă, care te duce automat cu gîndul la mari actorii-poeți ai lumii, de la Papa Ioan Paul al II-lea la Mastroiani sau Laurence Olivier. Dar volumul se referă numai la actorii-poeți sau poeții-actori din România. Însă și aici volumul e departe de a-i acoperi pe toți, de parcă a fost întocmit nu de oameni de teatru, ci de niște amatori. Din punctul meu de vedere, lipsesc cei mai importanți. În afară de Eminescu, lipsesc alte bijuterii, haruri dumnezeiești, poate cele originale din poezia și actoria românească: Vasile Nițulescu, Arcadie Donos și Ernest Maftei. Lîngă care trebuie puși imediat Radu Beligan, Ion Fiscuteanu și, mai ales, Dumitru Furdui, un alt mare absent. Ce să mai vorbesc de poetul Dan Deșliu, actor la bază, care se întoarce în mormînt că a fost uitat, sărit sau neglijat, din necunoaștere! Au rămas restul, adică 47 de actori-poeți, cîți cuprinde antologia, fiecare cu fișa sa biografică, însoțită de fotografii din spectacole, apoi de un grupaj poetic. Citeste mai mult...
