De-a vulgaritatea (III)

De GRID MODORCEA

Sergiu Nicolaescu este un personaj simbolic pentru lumea în care trăim. Şi toată lumea ştie, oricum, mulţi îl acuză că ar fi megaloman. Dar cîţi nu sînt? Însă în cazul său megalomania a fost convertită într-o vocaţie specială, fapt care se vede perfect şi în acest film, Poker. Această vocaţie l-a dus la succes, i-a dezvoltat acea capacitate de a vedea lucrurile în stilul lui Caragiale, adică le-a văzut enorm şi le-a simţit monstruos. Şi este fenomenal cum exageraţiunea lui s-a suprapus ca o mănuşă peste realitate şi a surprins-o ideal, cum n-a mai reuşit nimeni pînă acum în filmul postdecembrist. Trebuia să ai o vocaţie megalomanică pentru a-l vedea pe un mafiot cu o armată motorizată după el şi umblînd în tenişi. Sau să vezi un senator căznindu-se să danseze "Moartea lebedei" alături de amanta sa, balerină! Şi nu s-au substituit cei ca Titel realităţii, nu sînt ei acum statul român? Dacă acesta e adevărul, de ce e vulgar? Poate fiindcă aşa e adevărul, vulgar. Dar nu e vulgar să te substitui unui judecător suprem şi să dai verdicte?! Cine sînteţi voi să spuneţi albă sau neagră? Ce autoritate aveţi să vă cred? Nu vă cunosc, nici nu ştiu cum arătaţi. Şi nici nu mă interesează. E suficient să văd că vă comportaţi asemenea forumiştilor, care semnează Doris, Boris, Ingrid şi ciuruie cum vor şi pe cine vor. Aşa credeţi voi că-i convingeţi pe cititori? Nici măcar pe cei care confundă o defulare viscerală cu o cronică! Un cititor onest vrea să ştie cît durează filmul Poker. Şi caută în Cinemagia. Dar nu găseşte. Cinemagia a exclus acest film din fişierele ei. De ce? E corect? E democratic? Nu e de datoria unei arhive să fişeze tot? Ce fel de cercetare ştiinţifică faceţi dacă excludeţi ce nu vă place? Aşa se întîmplă la Database? Vreţi democraţie, vreţi libertate, dar vă comportaţi ca nişte dictatori. Cum să fie democraţie cînd voi urîţi ce nu înţelegeţi? Cînd nu creaţi punţi, cînd refuzaţi orice dialog?

Cred că Sergiu Nicolaescu a avut în acest film o doză necesară de mefistofelism. Fără acest microb şi fără exageraţiune nu ar fi fost posibil să prindă atît de bine această lume vulgară în care trăim. Şi nici nu v-ar fi atins pe indivizi ca voi, ca să vă stîrnească, asemenea vîntului care scoate la iveală şi alungă pleava. Exact cum a procedat nenea Iancu, prin exagerare şi maliţiune. Şi de ce nu-l considerăm vulgar pe Caragiale, fiindcă lumea lui de Miţe Baston şi Crăcănei e cît se poate de vulgară?! E o lume de margine, de mahala. Dar uite că acestă lume a ajuns acum în centru, la Snagov şi în alte locaţii de lux. Şi un Sergiu Nicolaescu o surprinde magistral. Ba creează şi un personaj antologic, din stirpea Miţelor Baston şi a Lenuţei din Pleşcoi, care e chiar un personaj planetar, pe care îl găsim şi la Moscova, şi la Washington: Monica de Chişinău. Numai şi pentru acest personaj ar fi meritat făcut acest film.
Şi la urma urmei, credeţi că un Caragiale a fost mai puţin canalie? Eu n-am auzit despre Sergiu Nicolaescu să facă ceea ce i-a făcut Caragiale lui Eminescu! Şi mai ştiu că generaţia voastră îl consideră pe Nicolaescu "diletant", "inginer" şi alte cuvinte care au scopul să-l scotă din familia cineaştilor, dar ce specialitate au regizorii pe care îi adoraţi, precum Cristi Puiu, Bobby Păunescu şi alţii din noul val? Dacă tata are bani, ce-ţi mai trebuie talent şi specializare?! America, ţara filmului, are însă alte criterii de promovare, de aceea ea e altă planetă decît sîntem noi, europenii, şi mai ales dîmboviţenii. Ei bine, şi pe această altă planetă nu e cunoscut decît un singur regizor român, Sergiu Nicolaescu. Iar filmul românesc nu există decît cu un singur titlu, Mihai Viteazul, singurul film românesc aflat în clasamentele lor şi care se studiază la şcolile de profil. Eu n-aş mai fi deschis subiectul despre vulgaritate sau despre vomă dacă eram atît de dezbrăcat ca voi! E mult mai îmbrcată Jojo în pielea goală decît voi! Vă rog să mai meditaţi la ideea convenţiei artistice. Iar dacă nu priveşti tot fenomenul ca pe un spectacol, nu ai ce căuta în critică! Nu Nicolaescu, repet, a inventat realitatea pe care o demască. Sigur, veţi zice, face parte din ea. Toţi facem parte din ea. Toţi sîntem mai mult sau mai puţin vulgari. Nu există decît o soluţie: să-l împuşcaţi! Altfel, va trebui să acceptaţi că mai sînt şi budhişti pe lumea asta, care o acceptă aşa cum e. (Sfîrşit)

Versiune de tiparit De-a vulgaritatea (III) Versiune de tiparit

Trimite pe email articolul