Spionul cu 1 milion de documente (III)

De THOMAS B. ALLEN

Pollard a primit o plată lunară pentru serviciile sale, i s-a oferit un număr de cont într-o bancă elveţiană şi i s-a spus că fuseseră depozitaţi deja 30.000 de dolari. Israelul, a afirmat Yagur, urma să adauge anual încă 30.000 la suma respectivă, pe durata următorilor 10 ani.

După aceea, Pollard urma să se retragă în Israel.
Pollard a pledat vinovat la acuzaţiile de spionaj şi a fost condamnat la închisoare pe viaţă. Soţia sa a pledat vinovată la acuzaţiile de posesie neautorizată de documente guvernamentale şi de a fi complice la posesia de documente militare de către soţul ei. Nu a fost acuzată de spionaj. Condamnată la 5 ani de închisoare, ea a fost eliberată în aprilie 1990, după ce a petrecut 37 de luni în închisoare. La scurtă vreme, a divorţat de Pollard.
Condamnarea lui Pollard a demarat o campanie de eliberare a sa pe motivul că acesta abia dacă spionase pentru un stat aliat. Parlamentul israelian a trimis în mod repetat petiţii preşedinţilor americani pentru a-l elibera, susţinînd că acesta nu provocase daune Americii. Evaluînd daunele, secretarul apărării, Caspar Weinberger, a afirmat: "Pentru mine e dificil să concep o daună mai mare adusă securităţii naţionale". El a spus că Pollard vînduse intenţionat informaţii "rezervate Statelor Unite pentru utilizare proprie, iar faptul de a le dezvălui, oricui sau oricărei naţiuni, ar provoca cea mai mare ameninţare la adresa securităţii noaste naţionale".
Weinberger a publicat o estimare a daunelor provocate de Pollard. Oficialii au afirmat că unul dintre cele mai valoroase documente furate de Pollard a fost un compendiu de frecvenţe utilizate de serviciile militare externe şi de spionaj. O dată ce aceste date se aflau în afara controlului SUA, serviciile de spionaj nu mai puteau avea încredere în frecvenţele respective, care, după dezvăluirea lui Pollard, puteau fi folosite pentru a genera dezinformare.
Impactul asupra istoriei: Arestarea şi condamnarea lui Pollard a dezvăluit faptul că Israelul spionase Statele Unite şi a ameninţat să întrerupă relaţiile dintre cele două ţări. Iniţial, oficialii israelieni au pretins că activitatea de spionaj nu fusese decît o "operaţiune brută", însă, 1n 1998, Israelul a recunoscut formal că Pollard fusese spionul său şi a continuat să urmărească eliberarea sa. (Sfîrşit)

Trimite pe email articolul

Pentru a comenta trebuie sa fiti conectat (logat). Apasati aici pentru a va conecta:
Login
Daca nu aveti cont va puteti face aici: Creaza un cont gratuit

Cautare

Stiri de top

rss

Frumoasa din vitrina

La colt

Vincero sau Calea spre fericire (II)

Am văzut, de asemenea, librăriile şi bibliotecile americane. Cititorul este tot atît de important ca şi scriitorul. Intîlnirea dintre cititor şi scriitor se petrece aici, în Library. Imaginea miilor de oameni care au nevoie de carte, care vin in biblioteci, adăpîndu-se din diferite cărţi, este colosală. Şi fiindcă mesele sînt constant ocupate, mulţi cititori, mai ales tinerii, stau pe jos. Unii au şi laptop-ul cu ei, unde îşi notează ce-i interesează dintr-o carte. Aceasta imagine a tînărului care citeşte rezemat de un raft de cărţi, cred că este adevărata împlinire a unui scriitor. Un scriitor, dacă vede aşa ceva, e complet motivat. În bibliotecile americane, care au rol şi de librării, te simţi motivat că Dumnezeu ţi-a dat acest har de a scrie. Şi cititorul este efectiv bombardat de scriitor cu tot felul de cărţi. De fapt, într-o biblotecă publică americană găseşti toată istoria literaturii, toate istoriile posibile şi imposibile, adică toate genurile de cărţi. Bibliotecile sînt adevărate universităţi, arhive şi enciclopedii. Şi mai presus de orice sînt un mod de a trăi. Un mod de a-ţi petrece timpul alături de marii scriitori ai lumii. Nu există autor de referinţă să nu fie reprezentat cu cărţile importante traduse în engleză. Toţi scriitorii mari ruşi, de pildă, sînt traduşi, de la Gogol şi Cehov la fraţii Strugatski. Orice scriitor care a obţinut un premiu internaţional este tradus. După cum copleşitoare este oferta de biografii, un fel de spovedanii ale marilor vedete sau personalităţi care prezintă soluţii de viaţă. La americani, reţetele fericirii, cuprinse în cărţi sau reviste, sînt poate cele mai serioase întîlniri dintre cititor şi scriitor. Aici se observă mai mult ca nicăieri faptul că miza este această viaţă, singura pe care o avem de trăit, singura certitudine adevărată. Aşadar, nu trebuie să-ţi pară rău că nu eşti Puccini, că nu ai compus tu Turandot. Turandot este compusă pentru tine. Tu nu trebuie decît să te întîlneşti cu această operă, să fii capabil s-o percepi şi atunci îţi vei da seama că a fost compusă pentru tine, pentru fericirea ta. Şi în clipa aceea te simţi ca făcînd parte din ea. Te simţi ca făcînd parte din Puccini. Parcă tu i-ai sugerat să compună astfel, acest final sau această arie, aşa cum i-a sugerat Haricleea Darclée să compună Vissi d'arte. Oamenii au creat pentru oameni. Chiar şi spectacolele cu animale sînt create tot pentru oameni. Aşa cum sînt filmele de desen animat. În America îţi dai seama mai bine ca oriunde, şi mai ales în Manhattan, unde s-a concentrat tot ce a creat mai frumos şi mai profund omenirea, că jumătate din omenire joacă teatru pentru cealaltă jumătate, cum spunea Shakespare. Eşti fie pe scenă, fie în faţa ei. Una fără alta nu se poate. Ori s-a scris cu pana, ori citeşti ce s-a scris cu pana. Şi e suficient să vezi filmul Quills, care vorbeşte de un dublu martiriu, al scriitorului şi al cititorului. Nevoia de a scrie este tot atît de mare ca şi aceea de a citi. Ambele presupun sacrificiul. Durch leiden, freude, spunea Beethoven. Prin suferinţă, la bucurie. Citeste mai mult...

HOROSCOP

Berbec S-ar putea să înregistraţi un eşec în afaceri sau să pierdeţi o sumă importantă. Dacă nu vă stăpîniţi nervozitatea, riscaţi să aveţi probleme cu colegii de serviciu şi cu persoana iubită. Evitaţi cu orice preţ o ceartă cu partenerul de viaţă! Citeste mai mult...

Arhiva